ştiu, am întârziat cu şase zile, dar probabil că toată lumea ştie de ce... nu se va mai repeta, cel puţin în viitorul apropiat...

mie Blind Guardian îmi plac foarte mult... cântă exact acel Speed Power Metal care-mi place cel mai mult, şi-l cântă foarte bine... cel puţin asta credeam până în ziua concertului... tocmai de-aia m-am dus cu vreo oră înainte să se deschidă porţile la arene, să prind loc pe gard în primul rând...

după ora fixă indicată de ceasul cu cuc al bunică-mii reglat după ora rusiei, s-au deschis în sfârşit şi porţile şi ne-am purtat bălăngănit corpurile pe axa OY până în faţa scenei, ca să constatăm că toate locurile de pe gard erau ocupate de unii cu postere în braţe, care nush ce câştigaseră de aveau voie să fie acolo cu o oră înaintea noastră... eh, obişnuit cu aglomeraţia din metrou de dimineaţă, nu mi-am făcut probleme că nu încap şi eu printre ei... bine că omul are coate (cel puţin eu)...

să-i zicem cu muzica...

despre White Walls am citit peste tot că sunt şi că dreg, că vor fi şi că ce bine... după zeci de minute de soundcheck, au început să cânte... am fost profund dezamăgit... deci ei sunt revelaţia metalului românesc ? next please... n-am înţeles absolut nimic din recitalul lor incredibil de lung (2 piese)... începeau cu riffuri de heavy metal, apoi intra o voce de alternative şi de la jumate încolo o dădeau în ceva inexplicabil, ce n-are nici o legătură cu metalul... deci nu, white walls n-au loc în playlist-ul meu...

Bolthard au fost complet altceva... de la prezenţa scenică şi până la sunet, mult mai metal şi mai heavy... au avut un sunet foarte bun, instrumental... vocea s-a auzit foarte încet... deci aşa da, o trupă ca ei aş mai asculta şi a doua (de fapt a treia) oară... riffuri heavy nene, in your face, nu şi-au ales numele pe care-l au degeaba... setlist (nu garantez 100% că n-a mai fost vreuna în afară de astea):

Uyd
The Sphere
Won’t Let Go
Human Race
Thin Ice

dintr-un motiv anume, mulţimea de oameni din spatele meu a început să strige disperată numele unui celebru ziar londonez, minute în şir...

au urmat Blind Guardian... între ce s-a întâmplat pe scenă şi ce speram eu că se va întâmpla a fost o diferenţă enormă... eu am ascultat obsesiv primele 3-4 albume ale lor, cele din anii 85-93, şi mi-au plăcut la nebunie... recunosc că n-am apucat să ascult şi albumele lor mai recente, dar nu mă aşteptam să fie cine ştie ce diferenţă între ele... se pare că este...

concertul de duminică seara a fost mult prea soft pentru mine... şi ca sunet şi ca stil... din melodiile care-mi plac mie am auzit doar trei: Welcome to Dying, Lost in the Twilight Hall şi Valhalla... atât... trei piese... restul au fost în mare parte balade şi variaţiuni pe aceeaşi temă... recunosc că momentul acustic de la Bard’s Song a fost reuşit, dar în rest m-am plictisit teribil...

sunetul a fost foarte prost în faţa scenei, nu se auzeau decât tobele... chitările aveau un distors mult prea soft pe ele, cea de ritm de abia se auzea... Hansi tuns scurt, nu în cea mai mare formă... am căscat de vreo trei ori în timpul concertului şi am început să mă gândesc la algoritmi pentru maşinuţă în loc să fiu atent la ei... trist...

unde bah, unde sunt Goodbye My Friend, Majesty, Time What Is Time, Journey Through The Dark, Wizard’s Crown ? melodii incredibile, pe care le ştiu pe de rost, cap coadă ? unde ?

—

photo by Miluţă Flueraş... galeria lui photo Aici, iar galeria marca Lenore Aici...