acum câteva zile făceam un research intens pe wikipedia despre metode de şters la cur şi chestii conexe... nu asta a fost intenţia de la început, dar din link în link am ajuns la hârtie ijienică, că aşa se întâmplă de obicei pe wikipedia... nici nu mai ţin minte de la ce am plecat iniţial... [între timp mi-am amintit: http://9gag.com/gag/6178131... şi da, şi pe mine mă ia căcarea după câteva ore după ce beau o cafea... best laxative ever]...

un lucru interesant pe care l-am aflat e că muşchii care împing căcatul prin intestine sunt controlaţi de subconştient şi lucrează în ambele direcţii... dacă nu îţi dai drumul într-un timp anume, muşchii îşi schimbă sensul în care produc contracţiile intestinelor şi urcă căcatul înapoi... de aia se întâmplă ca după ce te ţii o perioadă să dispară complet senzaţia că tre să te caci... dar asta nu e bine pentru sănătatea ta, most obvious... acel căcat cărat de două ori prin intestine o să iasă mult mai nenorocit din tine, cu toată ranchiuna pe care o să ţi-o poarte că l-ai întors din drum...

alt lucru interesant e că sfincterul anal şi cel din uretră sunt legate împreună la acelaşi nerv sau oricum, la doi nervi legaţi în acelaşi loc, ceva de genul (cui îi pasă ?)... asta explică ştiinţific de ce toată lumea trage nişte băşini nenorocite când se pişă (chiar fără să vrea) şi de ce întotdeauna te pişi când te caci... fascinant...

bonus, se pare că poziţia în care ne căcăm noi, oamenii moderni, stând în cur pe colac nu e la fel de eficientă ca când (îmi cer scuze pentru cacofonie) te caci în pădure, stând pe vine... în poziţia aia, din cauza ghemuirii, se exercită o presiune constantă asupra intestinelor, care fac căcarea mult mai eficientă şi mai rapidă... la dracu cu tronurile, hai să ne căcăm direct în ţeavă...

în final, să ajungem la topicul postului, research-ul despre metodele de şters la cur... pentru că şi prinţesele fac caca, aceste metode ar trebui să intereseze până şi cele mai firave fiinţe cititoare ale acestui frumos mirositor blog (când este citit pe budă):

• nu e nici o surpriză, cea mai mare parte a populaţiei se şterge la cur cu hârtie igienică... mai fină sau mai abrazivă, fiecare după gust (nasol cuvânt în contextul ăsta)... americanii se şterg la cur cu mult mai multă hârtie igienică decât europenii, pentru că dracu să-i ia... ori se cacă mai mult, ori se cacă mai distructiv, ori au hârtia mai groasă (cică sunt cu trei straturi la ei)... aparent 27.000 de pomi sunt tăiaţi în fiecare zi ca să se facă hârtie igienică din ei... mi se pare cam tristă treaba asta, oricum m-aş gândi la ea...
• pe vremuri, toate cataloagele şi almanahurile erau proiectate din start cu ideea că lumea se va şterge la cur cu ele după ce le vor citi (sau nici măcar)... şi aveau treaba asta în cap când stabileau pe ce tip de hârtie să le imprime, ca să nu rănească fundurile oamenilor... citez următoarele rânduri mirobolante: “Old Farmer’s Almanac is sold with a hole punched in the corner so it can be hung on a nail in an outhouse. The widely-distributed Sears Roebuck catalog was also a popular choice until it began to be printed on glossy paper (at which point some people wrote to the company to complain)“... cum bah să te plângi la editură că nu poţi să te ştergi la cur cu revista lor ?
• evident, bideurile sunt cea mai elegantă soluţie... şi foarte eficientă zic eu, mai ales la cei care au foarte mult păr pe cur... în europa nu prea există bideuri, dar în japonia cică sunt aproape peste tot (unde sunt şi toalete, logic, nu în mijlocul străzii)... eu prefer soluţia cu duş după căcare, mai ales pentru că nu am fost niciodată satisfăcut de eficacitatea ştergerii cu o bucată de hârtie uscată...
• bonus, cică hârtia igienică distribuită pe front soldaţilor nazişti era atât de abrazivă încât nici un soldat nu se atingea de ea, şi toţi se ştergeau la fund cu Die Völkischer Beobachter (the public face of the Nazi party)...

deci na, căcaţi-vă mai puţin şi salvaţi copacii... şi ziceţi-le şi americanilor...