de când am dat ultima muie (în scris) metrorexului...

culmea coincidenţei face ca exact în ziua în care mi-am cumpărat un abonament cu mult mai scump decât precedentul să fac şi dublu ca timp până la muncă... ştiu că orice se strică şi că nu e vina lor, dar au avut ghinionul să mă enerveze rău de două ori în acelaşi timp... deci muie...

azi fu căcatu de referendum... mi-am băgat pula...

nu aruncaţi cu perje în mine, n-am băgat-o din lene sau nepăsare, ci pentru că mi-a fost imposibil să fac o alegere... îl dispreţuiesc pe băsescu, dar nu vreau să se ducă dracului ca un martir, vreau să fie împuşcat la finalul mandatului...

degeaba se numeşte democraţie şi degeaba se zice că puterea de alegere e a poporului atâta timp cât mi se dă de ales între două mizerii pe care le-aş extermina fără nici un pic de remuşcare...

pot să mă aresteze de pe acum, nu mi-e frică să recunosc că aş putea să omor oameni, cred în curăţarea lumii pentru un viitor mai bun şi consider că soluţia cea mai sigură este să omorâm toate mizeriile din lume, după un triaj sigur...

dar până atunci, nu pot să-i omor azi... dar nici să-i votez...

democraţia e un căcat atât timp cât ţara e plină de proşti şi hoţi cu drept de vot...

—

[copyright pe poză, cred că morrison]

ia să vă spui că vineri am plecat în vama veche... a fost cea mai impulsivă decizie din viaţa mea, exceptând spasmele...

am plecat pe la 19 jumate şi-am ajuns pe la 22... am dat un pic şi cu 180-ul pe autostradă, să văd cum se simte... bine...

drumul e bun bun, da încă nu e gata... ieşirea de pe A2 spre A4 e semnalizată ca o pulă într-un film bisericesc, de am ratat-o cam cu jumate de metru... au trecut testul toate sistemele alea cu trei litere din maşină, care fac să poţi să treci două benzi de autostradă cu 150 km/h şi să ieşi pe o bretea nesemnalizată (din timp, să vadă şi gheorghe)... şi n-am ieşit în câmp decât suficient cât să treacă şi un Q7 pe lângă mine :D... cică nu-s singurul, multă lume dă pe lângă acolo, asta explicând şi lipsa parapetului care probabil a fost cândva...

să vă zic cum a fost pe plajă... vă rog, jur că e adevărat şi am mulţi colegi care pot confirma sf-urile care urmează:

am instalat corturile şi am plecat să ne băgăm picioarele în apă... era spre miezul nopţii... eu plecând cum eram îmbrăcat de serviciu (tricou negru, adidaşi negri), am împrumutat de la un coleg nişte şlapi, ca să mă ud... bonus, sentimentul inerent de cocalar pe care îl oferă sunetul şi târşâitul papucilor... doi colegi s-au dezbrăcat şi s-au băgat în apă, iar eu am rămas până la genunchi în apă... la un moment dat pare să se apropie un val mare, aşa că încerc să mă retrag mai sus, dar în procesul de învârtoşenie în nisip, unul din şlapi este declarat pierdut...

semi încălţat, eu încerc să-l găsesc, pentru că legile fizicii ziceau că valurile nu pot decât să aducă lucruri către ţărm, nu să le ia... am tot căutat vreo 5 minute... ridic la un moment dat capul în sus ca să văd cum un dubios îşi scoate pula lângă noi şi începe să se pişe pe mal... nici măcar în mare ca tot ţăranul, doar pe nisip... ne mutăm 10 metri mai în stânga şi renunţ la procesul de căutare, resemnat să merg desculţ pe plaja plină de scoici şi gunoaie... asta-mi trebuia dacă am vrut să fiu cocalar...

când să plecăm, se duc colegii ăia doi să-şi ia pantalonii, ca să descopere că nu mai au telefoanele şi bani în portofel... superb... se enervează unul din ei şi zice să fugim după un tip care părea mai dubios şi tocmai trecuse pe lângă haine... eu zic  că nu pot să fug, că îmi intră scoicile în picioare... el se opreşte un pic, să verifice ce mai are în portofel... îşi dă seama că nu i-a furat decât banii din el, la care se linişteşte şi renunţă la urmărire... înainte să închidă portofelul, vântul îi ia o foicică din portofel şi încearcă s-o prindă dar îi cade în apă, pe ceva negru... se apleacă, ridică bucăţica de hârtie şi papucul negru şi mi-l aruncă în braţe zicând “p-ăsta-l căutai ?“... genial...

am băut până după 3 dimineaţa şi ne-am culcat în cort...

dimineaţa ne-am dus să mâncăm o omletă, şi încă un pic pe plajă... unul din colegi se aşează pe un şezlong şi noi stăteam în picioare pe lângă el... vine un cocalar cu borsetă şi chitanţe şi îi cere 20 de lei ca să stea pe şezlong... ok, colegul meu îi dă 20 de lei, dar cocalarul se uită la noi şi începe următorul dialog între ei:  (legendă: C = cocalarul, C = colegul meu)

C: da câţi sunteţi ?
C: eu şi ăştia cinci, ce contează ?
C: păi şezlongul e pentru o singură persoană, ei nu pot sta
C: nu-i nici o problemă, doar eu stau pe şezlong, ei stau pe plajă
C: unde ?
C: păi lângă mine aici
C: ah, nu se poate, e pentru o singură persoană
C: n-or să stea pe şezlong, doar eu
C: dar n-au voie nici pe lângă el
C: cum adică n-au voie ? pe nisip ?
C: da, lângă şezlong, n-au voie... deranjează pe ceilalţi care vor să stea pe celălalte şezlonguri...
C: dar stau pe nisip, nu pe şezlonguri
C: nu contează, nu au voie să stea aici
C: prietenele meu, cum să n-aibă voie să stea pe plajă, pe nisip ?
C: nu au, vă rog să plecaţi
C: amice, în primul rând nu e nisipul tău şi în al doilea rând ţi-am plătit şezlongul
C [aruncându-i banii înapoi]: ia-ţi banii şi pleacă...
C: prietene, nu mă poţi da afară de pe plajă
C: ba da, e plaja mea aici
C: cum să fie plaja ta ?
C: da, e plaja mea, întreabă la regia apelor
C: amice, ai cumpărat tu plaja asta ?
C: da, e plaja mea
C: fascinant... şi ce trebuie să faci să cumperi plaja asta de exemplu ?
C: trebuie să ai bani... şi pile... da nu se mai IA plaje
C: extraordinar... 

şi spre final a venit şi o proastă lângă el, probabil mă-sa, să ne zică şi ea să plecăm, că deranjăm lumea... colegul meu culege banii de pe jos, ne strângem lucrurile şi plecăm... mă-sa se dusese să se întindă cu celulita la soare pe unul din şezlongurile ei, şi când am trecut pe lângă ea, îi zic (tare) unui coleg: “frate, toţi analfabeţii IA plaje“... la care proasta îşi dă pălăria jos de pe faţă şi strigă la mine: “să mori tu că era analfabet !“... fabulos... m-am scărpinat în cur şi am mers mai departe...

şi-am plecat şi din vamă... o descriere scurtă a româniei... plină de pişat, hoţi şi cocalari băşiţi... şi mamele lor...

şi încă un lucru amuzant... unul din colegii cu telefonul furat şi-a recăpătat numărul de la vodafone şi şi-a cumpărat exact acelaşi model de telefon când a ajuns în bucureşti, cu toate că era o porcărie care nu-i plăcea, pentru că “nevastă-mea nici n-o să-şi dea seama că e alt telefon, şi n-o să trebuiască niciodată să-i zic că am fost la mare şi mi-au furat telefonul şi banii“... secretul unei căsnicii fericite...

cum să te abţii să nu înjuri când stai o oră jumate în frig şi în pantă, aşteptând să se deschidă dracului odată porţile alea ? cum să nu înjuri tembelul ăla de organizator care nu e prima dată când îşi bate joc de noi în halul ăsta ?

cum să vii cu o oră înainte de ora de pe bilet, să stai ca prostul în frig atâta timp şi odată intrat să vezi că prima formaţie cânta deja ? apăi, meritaţi o muie cu respect domnule neluţu, o muie rece ca gheaţa...

să trecem peste... acei primii pe care nimeni nu i-a prins de la început se numeau SepticFlesh şi sunt greci... cântă un death / doom metal care nu mi-a sunat deloc bine în urechi şi peste nervii pe care îi aveam deja de la intrare chiar nu mi-a atras atenţia deloc... nici n-am apucat să mă uit bine la ei că oricum s-au dat jos de pe scenă, cu tot cu steagurile lor... atât vreau să zic, că jumate din ce se auzea era playback... clape, voci de dudui, cor, de unde dracu...

mult mai multă energie la As I Lay Dying... americanii ăştia au băgat un metalcore bunicel, numa bun pentru copiii de 15 ani din public să pornească un pogo... ba chiar ei au cerut şi un wall-of-death, and the kids obeyed... un lucru interesant, solistul de la trupa asta este creierul din spatele formaţiei Austrian Death Machine, ăia cu melodiile despre Arnie, care mi-au făcut săptămâna mai frumoasă când i-am descoperit... deci na, m-am bucurat să-l văd live pe acel tip...

Amon Amarth au început să cânte pe la zece fără-un sfert, în forţă... suedezii au ţinut-o numai în balade toată seara... evident că nu, doamne-doamne fereşte... a fost o viteză continuă, un power-death metal foarte melodic, aş zice superb pe alocuri, mai ales în calupul de piese de la jumătatea concertului...

execuţia instrumentală a fost absolut impecabilă, iar sunetul a fost aproape perfect... am stat chiar în faţă şi instrumental totul se auzea brici... tobele erau reglate perfect şi sunau foarte bine, bassul era demenţial iar chitările erau foarte calde şi se distingeau perfect una de cealaltă...

din păcate, vocea n-a existat... din când în când se mai desluşea câte ceva, dar în majoritatea timpului nu prea se auzea nimic din microfon... păcat, tipul chiar are voce şi e păcat să ai parte de un întreg concert instrumental... bine, nu mă plâng, am stat tot concertul să-l urmăresc pe chitaristul din faţa mea (vezi poza asta) executând toate solo-urile şi liniile alea super-melodice din spatele strofelor...

superb momentul de pe The Pursuit Of Vikings când au rămas doar tobele şi bass-ul, şi vocea publicului pe refren, câteva minute în şir...

băi şi pe bune, n-am văzut la nici un concert de până acum atâţia oameni care să facă crowd-surfing şi să ajungă în faţa scenei... deci nu exagerez când zic că era cam unul la 30 de secunde care era luat în primire de Irode şi trimis la plimbare înapoi în public...

la sfârşit au aruncat cam tot ce se putea arunca în public... pene, hârtii, prosoape...

la coadă la ieşire, un tip foarte fericit că a prins ceva de pe scenă era abordat de prietenul lui: “băi pulă, tu ştii ce-ai prins acolo ?” / “nuuuu” / “ăla-i un capac de tobă, fără tobă nu faci nimic cu el, pielea pulii“... dar el îl ţinea strâns şi zâmbea...

setlist:

War Of The Gods
Runes To My Memory
Destroyer Of The Universe
Live Without Regrets
The Pursuit Of Vikings
For Victory Or Death
Varyags Of Miklagaard
Slaves Of Fear
Ride For Vengeance
A Beast Am I
Embrace Of The Endless Ocean
Free Will Sacrifice
Asator
Death In Fire
—
Twilight Of The Thunder God
Guardians Of Asgaard

soundtrack:

Amon Amarth – The Pursuit Of Vikings

Oden! Guide our ships
Our Axes, spears and swords
Guide us through storms that whip
And in brutal war!

—

băi şi cum, cum să fii atât de cretin încât să pui garderoba (pe bani chiar) afară, în ger ? când toată lumea iese transpirată, încinsă de la căldura din cort, cum să stai un sfert de oră la coadă în ger, în tricou, pe 2 grade celsius... câtă muie şi-au luat organizatorii sâmbătă, mai rar vezi...

—

photo by Miluţă Flueraş...

continuare la prostia de aici...

treziţi-vă oameni buni...

[photo by nwradu]