mi-am amintit cu mare plăcere că undeva, rătăcite, zac câteva posturi dintr-o tentativă de blog de acum doi ani jumate... şi e mare păcat să le las acolo necunoscute...

Data: 15.03.2005
Ora: 21:34:13
Titlu: Untitled (Vai ce inceput inspirat...)

Ma uitam pe geam in ora de mate azi [evident ca profa nu era in clasa, cum se intampla la destule ore in acest minunat liceu] si observ copacii care parca incearca sa ne spuna ca se apropie primavara. Am putea spune ca sunt mincinosi daca ne-am lua dupa vremea din ultimele zile, insa toti speram sa vina odata primavara, cu caldura, cu parfumul, [si cu fetele in fustite...scuzati, mi-a scapat].

As da orice sa ies afara in secunda asta sa ma plimb cu bicicleta pe aleea ce inconjoara lacul [Tineretului], sa imi iau tricoul cu Manchester si sa-mi scot toti prietenii la un fotbal, sa joc un sah pe iarba sau pur si simplu sa stau. Insa nu pot...si nu voi putea prea curand. De ce ? Pentru ca trebuie sa invat...pentru ca mai sunt cateva luni pana la examen...pentru ca sunt a XII-a si m-a pus naiba sa-mi doresc sa intru la o facultate buna [Electronica – Politehnica]. Si daca la matematica si fizica stau destul de bine...la romana si geografie sunt dezastru...iar daca geografia mai e cum mai e ca doar am mai invat-o odata si zic eu ca mai am toti neuronii de acum patru ani, chiar daca putin rearanjati [era vorba de legaturi neuronale, sinapse...nu stiti nimic] la romana...yo estoi varza.

Am marele defect de a nu citi...deci n-am citit nici o “opera” din cele studiate...cu vocabularul sunt la fel de in pom daca nu este vorba despre ceva stiintific...de abia acum cateva zile o prietena [sper sa devina buna prietena pe viitor, “devina pe viitor” sigur o sa coste cateva puncte la oral] a reusit sa-mi explice ca <eufemism> e atunci cand nu zici despre cineva ca este retardat, ci ca este mai lent...

Majoritatea colegilor mei sunt panicati, speriati si extrem de stresati ca trece timpul si nu invata nimic, pe cand eu sunt sau cel putin am fost destul de calm pe tema asta pana acum. Poate sunt inconstient, poate am prea mare incredere in capacitatea mea de a invata lucrurile repede...nu stiu...si cu toate ca i’m a man of logic, nu pot sa-mi dau seama de ce in loc sa invat stau si scriu aceste inutile cuvinte...[Well, that’s because you’re an idiot (Seinfeld)]

inca o intalnire cu ghEMOtocul... se inmultesc... sper sa nu-si piarda si din farmec...

fost ok, chiar aveam nevoie de o zi linistita dupa atata stres din facultate si servici...

nu stiu de ce nu ne-am gandit sa facem o poza sa am ce pune mai sus... anyway

urmatoarea insiruire de cuvinte ramane pentru posteritate in istoria noastra:
“dreapta” la metrou la eroii revolutiei
“tricoul lu cretzu de ne-tocilar”
“pizza calzone speciala”
“zahar in manusi”
“caut prin labii” si servetelul folosit pus la loc
“visul lui cretzu de pe mobil” – cascaval
“guma de 5000 cu un ochi pe ea”
“kundera – gluma”
“sala dalles – jucaria din poza”
“durerea de burta de la guma de 5000 cu un ochi pe ea”
“pa... papa.... papapa”

da bre... un examen la menejment de tot râsul şi un laborator la iem de mori de râs...

din ciclul “de-ale lu gheorghe şi negoiţă” prezentăm azi:

“băh... mi-a dictat mihaela din spate rezolvarea la problema aia da am copiat-o în altă parte...”
“băh, mi-e foame băh !!!”

Kobo Abe – Femeia Nisipurilor (Suna No Onna)

seamana intr-o oarecare (mica) masura cu Colectionarul... nici pe departe nu i se ridica la acelasi nivel... e doar o carte pe care am dat 60.000...

are un plus pentru numele personajelor: “Banda lui Moebius”, “Persoana aceea”

“Articolele din ziar erau aceleaşi dintotdeauna. Dacă aceasta era fereastra de comunicare cu lumea din afară, pesemne că geamul era făcut din sticlă mată.

De ce nu şi-ar linge rănile, unul altuia ? Dar nu li se va toci limba într-un târziu, lingându-şi la nesfărşit răni ce nu se vor închide vreodată ?”

coperta de mai sus e a versiunii de la Polirom, eu am versiunea de la Cotidianul care nu prea are nici o copertă :d