de cand ma stiu, mi-am imaginat un film in mintea mea... in fiecare zi mai adaugam cate ceva la el, impleteam povestea doar din ganduri, fara sa scriu nimic... ma gandeam ca poate vreodata voi incerca sa materializez ceva din toate acele ganduri... se pare ca mai exista un om care sa gandeasca aproape ca mine, si acesta este Darren Aronofsky... ma uitam la film si nu-mi venea sa cred... cum e posibil sa fie totul aproape la fel cum le-am gandit eu...

filmul este pur si simplu o capodopera pe toate planurile...

in primul rand, ideea de viata si iubire eterna, si ideea mea, dedicarea vietii in speranta gasirii unui tratament pentru o boala ce ii omora (fizic) iubirea...

apoi, imaginile vizuale sunt atat de frumoase ca iti vine sa plangi... am vazut sfarsitul de trei ori deja, si pur si simplu ma apropiam de televizor sa le vad mai bine... s-au folosit foarte putine efecte generate pe computer, majoritatea imaginilor fiind macro fotografii... splendid

iar daca cumva lacrimile raman linistite la aceste imagini, de coloana sonora nu mai au scapare... este perfecta... acelasi compozitor ca si pentru Requiem for a Dream, care are melodia aia de la final care te bantuie si te tine acolo pe scaun pe toata durata credits-urilor... aici este complet invers... coloana sonora dureaza doar cat tine filmul... fiind un acompaniament absolut perfect imaginilor... absolut perfect

cei doi actori isi fac treaba cum pot ei mai bine... ma bucur ca a fost ales hugh jackman in final pentru rolul (rolurile) asta si nu brad pitt...

(atentie... urmeaza un comunicat important... tobe pe fundal...)

Filmul primeste impreuna cu tot respectul si adoratia mea nota 10, iar dvd-ul va fi plasat pe acelasi raft cu Solaris...