uof... lucrez la un proiect în care vreau să folosesc intens microprocesorul realizat pentru licenţă...

vineri am descoperit un bug... în timpul rulării unui program mai complicat,  se bloca aleator, doar câteodată şi după perioade mari de timp de rulare... bineînţeles, un bug care apare aleator este cel mai criminal... plus că îmi venea să plâng de nervi că nu-mi mergea copilul...

am descoperit că problema dispărea dacă nu mai foloseam sistemul de întreruperi... ştiam de mult că e ceva putred pe acolo, dar credeam că rezolvasem toate problemele... totuşi, chiar ştiind ce cauzează problema n-am fost în stare să-i dau de cap aşa uşor... sistemul de întreruperi e printre cele mai complexe module din procesor şi e comandat şi comandă la rândul său toate modulele de control al execuţiei... crimă...

singura soluţie a fost să-l bag cu totul în modelsim... ceea ce nu a fost uşor că are zeci de mii de pini şi o grămadă de semnale de generat / analizat... totuşi, după muuuuuultă muncă şi analiză de semnale, am descoperit problema... o instrucţiune de salt durează doi ciclii maşină la mine... chiar şi la salturile necondiţionate, că după ce actualizezi pc-ul trebuie să mai aştepţi un ciclu până îţi vine codul instrucţiunii de la memoria de program... eu mă gândisem la toate hazardele posibile generate de o cerere de întrerupere care vine chiar în ciclul ăla maşină de înainte de salt, dar se pare că nu mi-am dat seama de unul... exista un caz în care procesorul intra în rutina de deservire a întreruperii şi băga în stivă o adresă de revenire care nu era încă disponibilă... şi asta se întâmpla foarte rar, doar când se cererea de întrerupere venea exact în al doilea ciclu maşină corespunzător unei instrucţiuni de salt... şi asta am văzut de Aici, după vreo două ore de studiat zeci de ecrane asemănătoare...

zona din schemă cu problemă e cea din poza de  sus, în care trebuia să mai adaug un fir la poarta de comandă a semnalului IRQ_EXECUTE... în poză e schema defectă...

acum mă chinui să fac un asamblor automat pentru procesor, să nu mai stau să calculez de mână coduri de instrucţiuni şi adrese că la un program mai mare devine imposibil...

so, practic eu vreau să scriu Asamblare într-un editor de text şi programul meu să scoată Cod maşină şi să-l trimită în procesor... actually, pozele astea chiar sunt pe bune, that is real assembly machine code for my baby savage, făcut manual pentru testare :D

well, good luck with that... tocmai ce-am downloadat Visual C++ 2005 Express... habar n-aveam că e free, eu lucram cu vechitura aia de VC++ 6.0 care nici n-avea clasele noi de stringuri...

Up

n-a fost aşa bun cum susţine lumea (ghemule)... 8.50 pe imdb este o notă umflată cu tot heliumul din baloanele moşului...

cum poate un tip care avea 10 ani când idolul lui avea peste 30 să se întâlnească la 80 de ani iar cu idolul şi ăla să arate mai tânăr decât el ? şi de ce să ajungă să-l omoare... stupid story...

şi cum să aştepţi până la 80 de ani şi să-ţi moară nevasta ca să-i îndeplineşti visul ei de-o viaţă ? ilogic...

cineva se uita la casa zburătoare şi la cartea cărţilor când era mic...

nota 8.25

măcar să ne mai râdem un pic :)

ăştia de la Facebook sunt cretini ?

când vreau să adaug un prieten, îmi apar tot felul de coduri de verificare, dintre care cel de sus nici măcar nu a fost cel mai indescifrabil, ca ăsta de pe last.fm pe care n-am fost în stare să-l înţeleg vreodată, sau, atunci când sunt descifrabile, toate sună porno... (fraza asta a fost alambicată rau, adică până şi eu îmi dau seama)...

şi, când încerc să-mi verific contul, zice (ei, facebook) că trebuie să-mi trimită un sms şi că trebuie să selectez ţara din care sunt... şi în fereastra aia singura ţară care nu există în listă este românia... dar în schimb există următoarea ţară cu nume cam lung :D... cretini...

şi traducerea meniurilor este din părţi, plin de mesaje precum titlul postului...

Mihail Bulgakov – Maestrul şi Margareta

“Vino cu mine, cititorule! Cine ţi-a spus că nu există pe lume dragoste adevărată, devotată, dragoste veşnică? Să i se taie mincinosului limba lui ticăloasă! Vino cu mine, cititorul meu, numai cu mine, şi am să-ţi arăt o asemenea dragoste!”

dar asta nu înseamnă că povestea lor de dragoste dată dracului este singurul fir narativ al cărţi... oh, nu nu nu...

această carte are absolut orice ţi-ai putea dori... de la satana la iisus, de la behemoth la pilat din pont, de la hilar la romantic în câteva rânduri... a dracului carte, are tot ce mi-aş putea dori de la ea...

“— Rog stăruitor să mi se elibereze o adeverinţă din care să reiasă unde mi-am petrecut noaptea trecută, vorbi Nikolai Ivanovici, privind ursuz în jur, dar cu multă încăpăţînare.
— În ce scop? întrebă sever motanul.
— În scopul de a o prezenta miliţiei şi consoartei mele, răspunse ferm Nikolai Ivanovici.
— De obicei, noi nu eliberăm adeverinţe, preciză mota­nul încruntându-se, dar pentru dumneavoastră, treacă de la noi, vom face o excepţie.
Nikolai Ivanovici n-apucă să se dezmeticească bine, cînd Hella, goală puşcă, se şi aşeză la masa de scris şi motanul îi dictă:
— „Adeverim prin prezenta că posesorul acestui act, Ni­kolai Ivanovici, a petrecut noaptea mai sus-arătată la balul Satanei, fiind tras acolo în calitatea sa de mijloc de locomo­ţie”... Hella, deschide paranteza, scrie „vier”, şi închide pa­ranteza. Semnează: Behemoth.
— Şi data? piui Nikolai Ivanovici.
— Noi nu punem dată; dacă are dată, hârtia îşi pierde va­labilitatea, ripostă motanul, semnînd adeverinţa. Apoi scoa­se de undeva o parafă, suflă în ea după toate regulile artei şi, aplicînd pe dovadă parafa „Achitat”, o înmână lui Nikolai Ivanovici.”

woland, koroviev, behemoth, azazello şi hella sunt nişte personaje incredibil de haioase... maestrul şi margareta sunt două personaje foarte romantice şi nebune, iar iisus şi pilat din pont completează cartea cu partea de visare şi conexiuni imposibile, de care e atâta nevoie pentru a primi nota 10 din partea mea...

zborul margaretei deasupra moscovei, balul satanei şi călătoria finală sunt capitolele de referinţă ale cărţii... magnifice... sfârşitul cărţii este absolut perfect şi chiar m-a surprins teribil şi nu ştiu ce ar putea fi mai perfect decât ce a scris bulgakov în ultimele 50 de pagini ale cărţii...

“Luna e stăpână, luna joacă, dansează, se zbenguie. Atunci, din şuvoiul de lumină se des­prinde o femeie de o frumuseţe răpitoare, care se apropie de Ivan însoţită de un bărbat cu barbă lungă şi priviri speriate. Frumoasa îl ţine de mână. Ivan Nikolaevici îl recunoaşte numaidecât. E oaspetele nocturn. Numărul o sută optsprezece. Prin somn, Ivan Nikolaevici îşi întinde braţele spre el şi-l întreabă pătimaş:
— Va să zică, acesta a fost sfîrşitul?
— Acesta, discipolul meu, îi răspunde numărul o sută opt­sprezece, iar femeia vine lângă Ivan şi-i spune:
— Acesta, desigur. Totul s-a sfârşit şi toate au un sfârşit... O să te sărut pe frunte, şi totul o să fie bine pentru dumneata...
Vorbind, se apleacă şi-l sărută pe frunte, iar Ivan se în­tinde spre ea, privind-o în ochi, dar femeia se trage înapoi şi se îndepărtează împreună cu tovarăşul ei de drum, spre lună...
Atunci luna se dezlănţuie cu înverşunare, aruncînd şu­voaie de lumină asupra lui Ivan, stropii ei se preling pretu­tindeni, odaia e inundată de lumină, razele lunii se leagă­nă, se ridică mai sus, potopesc patul. Şi Ivan Nikolaevici doarme mai departe, cu o expresie fericită pe chip.
Dimineaţa se trezeşte tăcut, dar pe deplin liniştit şi sănă­tos. Memoria lui chinuită se potoleşte şi, pînă la următoarea lună plină, pe profesor nu-l mai tulbură nici călăul fără nas al lui Hestas, nici al cincilea procurator al Iudeii, cumplitul călăreţ Pilat din Pont.”

cu tot respectul pentru Fowles şi pentru al său Colecţionarul, cu tot respectul pentru Nabokov şi pentru a sa Lolita, nu cred că am citit ceva mai frumos decât Maestrul şi Margareta până acum... şi Iulia zicea că sunt prea ateu ca să o pot aprecia... ntz ntz ntz...

mulţumesc ghemule, atââââââââââta pepene pentru tine... mă cunoşti mult prea bine...