Negură Bunget – Hora Soarelui

Un pas adânc, cerul deschide
Şi-n hăul de dedesubt,
M-arunc, şi soarele mă prinde

Cum munţii se răsun, şoimii se adun,
Codrii se trezesc, frunzele şoptesc,
Oasele trosnesc, stelele sclipesc, şi în cale se opresc, măi!

Na mesa de doi lai munţi
Împlini de arbori fără frunzi
Între pietre nearse de soare
În lemne neroditoare

Lângă tăul fără fund
Cu toiag despic cărare
Ce mă poartă-n hău de naltă zare

Ţes soarele-n cămaşă, în aţă fermecată
Chibzuită şi trufaşă, cu gând drept legată

Ieşi soare din soare
Ieşi soare spurcat, ieşi soare necurat
Şi cu mândră soră lună,
Leagă cunună, cunună legată
De horă şi soare, din cer până-n zare

De dincolo dă cer
Dinapoi de lună
Din-afar de soare
Dintr-o dată am făcut înc-o lume nouă
Din nimic!

—

la un moment dat tot trebuia să apară şi ceva de la Negură Bunget pe aicea, n-avea cum să rămâie departe de gheorghe foarte multă vreme...

melodia asta îmi “uruie artistic” (vezi postul precedent) în cap de câteva zile bune încontinuu... de la începutul violent, continuarea tipic românească şi până la părţile divine care încep pe la minutul 3:00... totul este perfect în melodia asta...

îmi place la nebunie disperarea din vocea lui... duminică după Nile am luat de la Titus două cd-uri de-ale lor şi din ce-am ascultat până acum îmi plac mai multe piese... păcat că s-au separat (se va scrie şi despre DorDeDuh cândva, în viitorul apropiat)...

—

[thank you Diana... again...]

nu vă deranjează la bun simţ ?
uruitul ei nu este artistic

este aproape poetic

(pozată de mine la mine în bloc)

cu Carmen şi Serj înainte de Melechesh

genial tricoul lui Serj :D

(C) Alex Bratu

dragi băieţi şi fete, haideţi să depănăm amintirile cu care ne-au lăsat domnii artişti death metalişti de aseară...

legat de organizatorică, nenea doamne doamne a făcut să ningă tot weekend-ul astfel încât, pe la ora 16 când toată lumea se făcea frumoasă pentru concert, cine a avut inspiraţia să mai intre pe site-urile de specialitate a aflat că domnii artişti a rămas întârziaţi pe motiv de zăpadă multă şi drumuri bucureştene şi că de fapt concertul va începe la ora 20... se anunţa o noapte lungă de duminică, cu cinci trupe care trebuiau să cânte...

domnul Irode mi-a pus brăţara pe mână la fix ora 20, fără să stau la nici o coadă, am intrat în Silver Church şi am constatat că nu era nici pe departe plin... am recunoscut o grămadă de lume din metalul românesc aseară în public, unii veniţi să asculte, alţii probabil să înveţe niscaiva meserie, cine ştie...

nu ştiu exact la ce oră au început să cânte elveţienii de la DarkRise, dar când am intrat cântau deja şi o făceau într-un mod destul de decent... sunet bun şi death metal destul de melodic din ce am observat... foarte tare când solistul ne-a pus să ridicăm mâinile în aer şi ne-a făcut poză de pe scenă :)... din păcate au mai cântat doar 20 minute peste ora 20... aşa e când programul se dă peste cap, trupele mici sunt cele care suferă cel mai mult...

suedezii de la Zonaria nu mi-au plăcut... începând cu machiajele de pe faţa lor tipice emoizilor sinucigaşi care îşi mai taie câte un pic din venă în fiecare seară şi ajungând până la stilul de a cânta, nu prea mi-a plăcut nimic la ei... bassistul era machiat absolut genial, ziceai că l-au teleportat pe scenă direct de pe vreo planetă descoperită de echipajul enterprise... unul din chitarişti a aruncat la un moment dat o sticlă de apă în public, aceasta căzând pe jos şi fiind lăsată acolo... spre comparaţie, când a aruncat Roy Khan o sticlă de apă la Artmania a fost măcel în public... Zonaria a cântat până la fix ora 21...

Dew-Scented au fost complet altceva... încă de la soundcheck se putea vedea că sunt nemţi :)... şi au sunat bine, aş risca să afirm că ei au avut poate cel mai bun sunet de aseară... un trash death metal care a pus pletele din public în mişcare şi împreună cu ele s-a format şi cercul de pogo... de aici încolo nucleul hardcore din public a ţinut-o cam încontinuu într-un pogo şi crowd surfing... n-am fost niciodată la un concert la care să se fi făcut mai mult crowd surfing ca ieri seară... erau vreo 3-4 tipi care stăteau mai mult pe mâinile altora decât pe picioarele lor... revenind la Dew-Scented... au cântat puţin peste 40 de minute, ieşind de pe scenă foarte aproape de ora 22... profesionişti, trecuţi de prima tinereţe şi destul de tehnici... mi-au plăcut, mi-au atras atenţia... cred că o să-i mai caut pe net să văd câte piese de la ei îşi fac loc în playlist-ul meu...

în pauză s-a făcut un anunţ, ca vulcanii noroioşi să nu se mai suie pe scenă când fac crowd surfing, restul practicilor metaliste fiind încurajate :)...

primii “mari” care au urcat pe scenă au fost israelienii de la Melechesh... probabil o bună parte din public a venit special pentru ei, ca şi mine de altfel... cu mici probleme la sunet din când în când, mai ales la început (se auzea foarte scârţâit)... foarte interesant aspectul lor cu aer de ierusalim, cu chitaristul îmbrăcat de sus până jos în negru şi cu o eşarfă care-i acoperea faţa... bine, pentru cine a văzut şi Orphaned Land la Sonisphere nu cred că mai e vreo surpriză să vezi israelieni pe scenă, dar nah, totuşi :)... publicul a fost destul de liniştit la primele melodii, dar pe Ghouls of Nineveh a înnebunit toată lumea... şi nu, n-au ţinut cont de anunţul tipei din Silver Church, tot s-au urcat pe scenă şi la un moment dat gheata unuia a trecut chiar pe lângă chitara unuia din membrii formaţiei, mai mai s-o atingă... au cântat vreo 3-4 piese de pe noul album, Epigenesis, şi restul de pe albumele mai vechi... foarte amuzant că după un pogo unul din fani (cunoscut ca Jesus Beheriteanu) a rămas cu tricoul altuia în mână, s-a tot învârtit cu el pe acolo căutându-i stâpânul şi când s-a plictisit a dat din umeri şi l-a aruncat pe scenă, fix pe tobele ăluia... incredibil de amuzantă faza... iată şi setlist-ul Melechesh:

Illumination: The Face Of Shamash
Sacred Geometry
Deluge Of Delusional Dreams
Ladders To Sumeria
Grand Gathas Of Baal Sin
Triangular Tattvic Fire
Ghouls Of Nineveh
Rebirth Of The Nemesis

au cântat bine, cu toate că vocea nu s-a auzit chiar ca pe album, vocea lui Ashmedi având un timbru ceva mai ridicat  în realitate decât procesat în studio... au stat pe scenă puţin sub o oră, încheind totul la ora 23...

americanii de la Nile au intrat pe scenă după o pauză destul de lungă, cam 25 de minute... nefiind fan Nile, m-am poziţionat un pic mai în spate, să evit bocancii în figură de la nebunia ce mă aşteptam să se petreacă în public... trupa a sunat bine, ambii solişti având nişte voci de se cutremura Silver Church-ul... instrumental n-am ce să comentez, băieţii sunt foarte tehnici şi de asta îţi dai seama aproape imediat... dar cum eu nu mă împac deloc cu genul prestat de ei nu pot să zic că mi-au atras atenţia cu altceva ieri seară, toate melodiile semănând între ele şi la un moment dat instalând în mine o stare de plictiseală, şi pe fondul oboselii acumulate... Nile au cântat o oră şi ceva, concertul terminându-se puţin după ora 1... iată şi setlist-ul Nile:

Kafir!
Sacrifice Unto Sebek
Hittite Dung Incantation
Serpent Headed Mask
Ithyphallic
Those Whom The Gods Detest
4th Arra Of Dagon
Permitting The Noble Dead To Descend To The Underworld
Sarcophagus
Lashed To The Slave Stick
Black Seeds Of Vengeance

—

OST:

Dew-Scented – Arise From Decay

—

galeria foto a lui Alex Bratu o găsiţi Aici... genială poza de mai sus cu bassistul de la Dew-Scented... absolut genială... şi îi mulţumim şi pentru pozele cu setlist-urile...

mâine o să fie rupere de capete...