nu puteam să termin anul ăsta fără încă o obsesie din rockul românesc... o obsesie combinată chiar...

dacă-mi spuneai acum vreo doi-trei ani că o să pun pe blog o melodie (ba chiar două) de la Iris, sigur m-ar fi apucat un râs din scârba faţă de ei... eu nu ştiam de la Iris decât căcaturile comerciale de la tv de pe ultimele albume pe care le ascultă toată lumea...

dar nu, nu, nu... există un Iris vechi, care a trăit până prin 98 şi care a scos câteva melodii geniale... şi mă bucur că le-am descoperit în sfârşit...

Iris – Somn bizar

Nu pricepi că n-ai ce să-mi mai dai ?
Nu-nţelegi că nu poţi tot să ai ?
Chiar nu vezi că ei nu te mai vor ?
Chiar nu simţi durerea-n ochii lor ?
Chiar nu vrei să dai din tot ce ai ?

Vrei să dormi şi dormi,
Nici că-ţi imaginezi !
Vrei să dormi, şi dormi,
Tu nu poţi să visezi !
Vrei să dormi şi dormi,
Doar perna ta o vezi !
Vrei să dormi şi dormi
Şi nici că vrei să-i crezi !

Ei se uită-n urmă cum te stingi,
Ochii lor te-au prins acum în chingi !
Chiar nu ştii că eşti un zar,
Aruncat de-un orb bizar ?
Sufletul ţi-l bei c-un pai !

Vrei să dormi şi dormi !

n-am putut să aleg doar una dintre ele... amândouă au acelaşi stil dark elegant care îmi place foarte mult... părţile de chitară de la început gen Fade to Black, melodia versurilor incredibil de melancolică şi solo-urile de chitară foarte dure... şi riff-ul de pe Mirage...

Iris – Mirage

Lasă-mi chinul tău,
Lasă-mi timpul greu,
Ce-n tine-ai adunat !
Lasă-mi vise-ntregi
Spune-mi unde mergi,
E vremea de-noptat !

Ce-ţi închipuiai ?
Locul tău în rai
Mereu tu l-ai vândut pe arginţi.

Hai alege acum,
A fi orb sau scund
În visul tău nebun !
Nu te mai trezeşti,
Nu te mai fereşti,
Te vinzi la un preţ de nimic !
Ai, ai, un preţ de nimic !

N-a rămas nimic din tine,
Tu n-ai habar,
Adevăru-i doar o umbră
Şi te minţi iar !

mi se pare genial de ironic şi trist cât de mult se potrivesc versurile de la Mirage cu ce-au ajuns Iris în zilele noastre... poate ăsta ar trebui să le fie adevăratul imn...