după cum ziceam, nici n-am ajuns bine acasă de la Buşteni că am luat-o din nou la drum cu domnul Serj către Sibiu...

pe la ora 15, în piaţa mică au început să cânte Tiarra, acustic, pentru deliciul celor care îngurgitau la terasele ultrasaturate din jur... a fost şi asta o experienţă de văzut, dar nu mi-a plăcut în mod special... Indianu a fost pus pe bypass, chitara de abia se auzea, iar tobele erau mai mult mângâiate decât lovite... mi-a plăcut partea clasică doar cu Iulia şi Diana, la violoncel şi vioară, dar era mult prea soare ca să meargă bine toate astea...

după ei au cântat şi Act... ete bre în sfârşit am apucat să-i văd şi eu pe băieţii ăştia despre care primesc spam în fiecare lună de la o tipă pe care nu o cunosc :D... chiar dacă au cântat tot acustic, au sunat mult mai dur decât Tiarra, iar tipul de la voce nu s-a lăsat deloc soft, i-a dat şi cu ceva grohăieli scurte :D... deci, ca primă impresie despre Act: melodic ok, instrumental impecabil, dar versurile cam puerile... cum mă să-ţi numeşti una din melodii “înc-o bere-n plus” ?... nu prea merge cu sufletul meu...

ne mutăm în piaţa mare... la intrare foarte puţină lume, în general foarte puţină lume...

primii care au cântat au fost finlandezii de la Swallow the Sun, de care eu nu auzisem înainte de concert, şi ruşine să-mi fie... fiind finlandezi, metalul pentru ei e ceva natural, ceva cu care se nasc... au cântat foarte bine, era destulă lume (majoritatea femei, că au şi de ce) care îşi rupea gâtul la ei... s-au auzit decent şi mi-au făcut o impresie bună, o să-i cercetez pe viitor, să vedem cum sună pe albume... prietena lui Serj, domnişoara Hannah este un mare fan Swallow the Sun... au stat chiar în faţa scenei şi nenea Serj (la cei 2 metri ai lui) a prins unul din beţele tobarului şi i l-a dat ei, care mai era şi ziua ei de naştere... brilliant...

urmau Kamelot... aici fac o mică paranteză să afirm din start cât de mult îmi plac mie Kamelot... ador albumele Epica şi The Black Halo, le-am ascultat de sute de ori şi de fiecare dată mi-e imposibil să nu mă prindă o stare specifică de fiecare dată când ascult câte o melodie de pe albumele astea două... plus că sunt foarte vechi în playlist-urile mele, una din puţinele formaţii care îmi plac la fel de mult acum cum îmi plăceau acum vreo 6-7 ani prin liceu... când am văzut prima dată afişul artmania m-a cuprins o stare de extaz nebun... special pentru ei am venit la festival...

vineri seară eram primul la gard, lipit în faţa scenei (am făcut schimb cu Serj), numai un zâmbet... vineri seară am avut parte de cea mai mare dezamăgire trăită de mine la vreun concert de până acum... nu înţelegeam absolut nimic din ce se întâmplă pe scenă... auzeam tobele foarte tare, ceva chitară şi clape şi nimic din voce... absolut nimic... am stat trei melodii in rândul întâi apoi am zis că sacrific vizualul pentru audio... m-am dus mai în spate, ultra central... nimic... nu se auzea vocea deloc... mi-am făcut o grămadă de nervi şi n-am putut să mă bucur absolut deloc de concert... un playlist foarte prost după părerea mea, n-au cântat mai nimic din ce-mi place mie, cu excepţia a câteva melodii ca Center of The Universe, Karma, The Haunting sau March of Mephisto... au cântat o grămadă de pe Ghost Opera care e  cel mai prost album al lor şi încă câteva de pe albumul viitor... nu mi-a plăcut absolut nimic la concertul Kamelot... nimic... nici domnişoara super focoasă adusă să-i înlocuiască vocea domnişoarei Simone pe The Haunting, care oricum nu s-a auzit nici ea, nici măcar cât Roy Khan... nici faptul că era o singură chitară pe scenă, la o formaţie de metal progresiv care are şi ritmuri compuse şi solo-uri foarte complexe... oricum n-am avut parte nici de unele nici de altele... iar Roy Khan, aşa în surdină cum (nu) s-a auzit, a avut un stil foarte tâmpit de a cânta melodiile, foarte diferit faţă de variantele de album, lucru care nu mi-a plăcut deloc...

da, o dezamăgire enormă, un concert de la care aşteptam foarte, foarte multe şi n-am primit nimic...

ha, şi cu toate că eram plin de nervi, dezamăgit şi frustrat, când a început March of Mephisto am închis ochii şi tot m-a cuprins fiorul specific... asta ca să se înţeleagă cât de mult îmi plac melodiile alea... şi cum zicea Maria după concert: “pe March of Mephisto cel mai bine s-a auzit vocea lui Shagrath de pe bandă“...

concluzia... voi uita că am văzut Kamelot live, voi ignora complet tot ce s-a întâmplat vineri seară în faţa mea... voi continua să ador albumele lor, fără să ataşez nimic fizic de ele, vor continua să fie cântate de nişte fantome divine...

şi ca frustrarea să fie completă, să ne imaginăm că ar fi cântat şi la noi aşa:

Kamelot – The Haunting (Somewhere in Time)
[de pe dvd-ul One Cold Winter’s Night]

şi văzusem filmarea asta înainte să mă duc la concert... este incomparabil... complet din altă poveste... headbanging-ul domnişoarei Simone Simons de la min 3:55 este orgasmic...

—

după Kamelot au mai cântat şi unii de care n-am auzit niciodată dar cică cântă de 30 de ani, The Sisters of Mercy... ceva aiurea, un fel de Depeche Mode, cu tobe, bass şi clape pe bandă şi scena plină de fum ca să nu vezi că nu există trupă în spatele solistului... jalnic...

—

pozele lui Miluţă