be there

vineri seară, metal extrem

—

descriere genială de trupă pentru Apa Sîmbetii în comunicatul concertului:

“Una dintre tinerele sperante ale undergroundului romanesc revine in lumina reflectoarelor cu o abordare unica si experimentala de blackend death metal influentat de Djent si Jazz. Apa Simbetii inseamna uitare, intuneric si moarte, iar apoi regasire si autocunoastere. Termenul are o simbolistica profunda, fiind redat printr-o spirala (se spune ca Apa Simbetii ar incojura pamantul de 7 sau de 9 ori, urmand sa se transforme intr-un rau de foc ce curge in infern-Celalat Taram, Dedesubtul etc.). Muzica lor, desi nu in totaliate inspirata de mitofolclorul romanesc, incearca sa trezeasca acele senzatii de pierzanie, de gol, de nimicnicie, senzatii in care omul, lipsit de trup, ajunge sa-si cunoasca duhul, spiritul.”

şi la fel pentru SpineCrusher:

“Grupul vocal instrumental de Hellthrash bucurestean sosesc sa va incante urechile cu incantatii metalice, reanimandu-l pe Bony din mormantul fostei trupe Snapjaw. Cu niste fete de speriat si cu manifestari scenice fara masura, SpineCrusher vin sa va concaseze spinarile cu rock ghebos in seara de 16 Noiembrie.”

vineri seara în club Jukebox (sau Chaos, dracu mai ştie) am văzut Trooper pentru a n-a oară...

reclam sistemul de acces în club de tot căcatul... începând cu paznicul parcării care mi-a cerut şpagă ca să mă lase cu maşina înauntru şi terminând cu tipul de la intrarea în club care nu m-a lăsat să ies şi să intru din nou când am vrut să duc cd-ul cumpărat la maşină, pe motiv că nu se poate... în pizda mă-tii, am biletul în mână, pune-mi brăţară, fă-mi ce vrei dar lasă-mă să ies în prostia mă-tii...

reclam şi clubul foarte prost proiectat... cum le-o fi trecut prin cap domnilor să facă o treaptă în faţa scenei, ca toţi cei care stau un pic mai în spate să nu mai vadă chiar nimic ? oribil, n-am mai văzut prostia asta nicăieri pe unde am fost... ca să nu mai zic că dacă stăteai chiar aproape de treaptă şi te mişcai un pic riscai bine să te împiedici pe acolo...

în deschidere au cântat nişte puşti care-şi zic Wilder... nici ei nu cred că ştiu ce cântă, pentru că de la minut la minut era alt gen şi nu se legau chiar perfect.. oricum, au fost decenţi... ţin minte că a doua melodie a fost chiar ok...

Trooper au sunat bine şi au cântat mult, cam 2h 45m cu tot cu proiecţii şi discursuri... au cântat tot primul album integral, cum au promis... au avut chef, au cântat cu poftă şi a fost frumos... playlist-ul din a doua parte a concertului nu m-a dat pe spate, dar a fost ok... oricum, cel mai bun concert Trooper pentru mine rămâne cel din Silver Church, din turneul 15...

photo by Mihai Vasilescu, Rock FM

mâine băgăm Trooper
care promit să cânte integral primul album

vinerea trecută a fost concertul Therion de la Arene, dar n-am apucat să scriu nimic despre el pentru că a fost o săptămână oribilă pentru mine, cu nervi şi alergături după maşină şi avocaţi... but anyway, i’m fine now...

în turneul de anul ăsta au luat cu ei nişte spanioli, Antalgia, şi nişte franţuji, Elyose... amândouă trupele mi-au sunat la fel şi nu mi-au spus nimic... singurele diferenţe între trupe erau chestiile mai electronice ale mustăcioşilor şi diferenţa de gabarit dintre soliste, cu mare victorie pentru spanioloaică care o putea mânca într-o singură masă pe săraca pariz(er)iancă...

concertul Therion a fost bun spre foarte bun, dar fără mari momente memorabile... faţă de trupa din 2010, au lipsit Katarina şi Snowy, lucru foarte important... Katarina a fost înlocuită de o tipă cam dubioasă, iar Snowy de vreo umbră... bonus, un grăsuţ la clape...

sunetul a fost absolut perfect, într-un stil mai soft, fără cine ştie ce putere pe chitări, execuţia bună, dar setlistul a fost mult sub cel din 2010, cu destule piese în franceză de pe ultima dubioşenie a lor, care încă rămâne de studiat...

Lori a fost impecabilă, as always... Christofer a fost funny cu discursul lui sincer şi Thomas a fost un pervers tot concertul, făcându-i semne obscene tipei de lângă mine... bine că ei şi nu mie...

genial când a prezentat solista secundară piesa Une Fleur Dans le Cœur şi un roacăr supărat de lângă mine urlă la ea: “da vorbeşte fă frumos !“...

dintre momentele maxime ale concertului îmi amintesc o mică lacrimă pe Siren of the Woods, când a intrat Thomas cu flautul peste pianul lui Lori... melodia asta m-a terminat şi acum doi ani, e fantastică live... la Lemuria a fost slab, acustic and shit... au lipsit piese grele ca Typhon sau Cult of the Shadows...

vremea a fost perfectă, afară... înăuntru era saună... nu înţeleg de ce au dat drumul la încălzire în cort, când toată lumea murea de cald... dubios...

oficial au cântat peste 2 ore, cam asta:

O Fortuna (Carl Orff)
Poupée de Cire, Poupée de Son (France Gall)
Son of the Sun
Via Nocturna
The Flight of the Lord of Flies
J’ai le Mal de Toi (Betty Mars)
Abraxas
Vanaheim
Lemuria (Acoustic)
Gothic Kabbalah
The Siren of the Woods
Ginnungagap
Land of Canaan
Wine of Aluqah
The Rise of Sodom and Gomorrah
The Khlysti Evangelist
Une Fleur Dans le Cœur
Son of the Staves of Time
—
The Wondrous World of Punt
The Blood of Kingu
—
To Mega Therion

deci a fost frumos, dar simţitor sub 2010...