cum să te abţii să nu înjuri când stai o oră jumate în frig şi în pantă, aşteptând să se deschidă dracului odată porţile alea ? cum să nu înjuri tembelul ăla de organizator care nu e prima dată când îşi bate joc de noi în halul ăsta ?

cum să vii cu o oră înainte de ora de pe bilet, să stai ca prostul în frig atâta timp şi odată intrat să vezi că prima formaţie cânta deja ? apăi, meritaţi o muie cu respect domnule neluţu, o muie rece ca gheaţa...

să trecem peste... acei primii pe care nimeni nu i-a prins de la început se numeau SepticFlesh şi sunt greci... cântă un death / doom metal care nu mi-a sunat deloc bine în urechi şi peste nervii pe care îi aveam deja de la intrare chiar nu mi-a atras atenţia deloc... nici n-am apucat să mă uit bine la ei că oricum s-au dat jos de pe scenă, cu tot cu steagurile lor... atât vreau să zic, că jumate din ce se auzea era playback... clape, voci de dudui, cor, de unde dracu...

mult mai multă energie la As I Lay Dying... americanii ăştia au băgat un metalcore bunicel, numa bun pentru copiii de 15 ani din public să pornească un pogo... ba chiar ei au cerut şi un wall-of-death, and the kids obeyed... un lucru interesant, solistul de la trupa asta este creierul din spatele formaţiei Austrian Death Machine, ăia cu melodiile despre Arnie, care mi-au făcut săptămâna mai frumoasă când i-am descoperit... deci na, m-am bucurat să-l văd live pe acel tip...

Amon Amarth au început să cânte pe la zece fără-un sfert, în forţă... suedezii au ţinut-o numai în balade toată seara... evident că nu, doamne-doamne fereşte... a fost o viteză continuă, un power-death metal foarte melodic, aş zice superb pe alocuri, mai ales în calupul de piese de la jumătatea concertului...

execuţia instrumentală a fost absolut impecabilă, iar sunetul a fost aproape perfect... am stat chiar în faţă şi instrumental totul se auzea brici... tobele erau reglate perfect şi sunau foarte bine, bassul era demenţial iar chitările erau foarte calde şi se distingeau perfect una de cealaltă...

din păcate, vocea n-a existat... din când în când se mai desluşea câte ceva, dar în majoritatea timpului nu prea se auzea nimic din microfon... păcat, tipul chiar are voce şi e păcat să ai parte de un întreg concert instrumental... bine, nu mă plâng, am stat tot concertul să-l urmăresc pe chitaristul din faţa mea (vezi poza asta) executând toate solo-urile şi liniile alea super-melodice din spatele strofelor...

superb momentul de pe The Pursuit Of Vikings când au rămas doar tobele şi bass-ul, şi vocea publicului pe refren, câteva minute în şir...

băi şi pe bune, n-am văzut la nici un concert de până acum atâţia oameni care să facă crowd-surfing şi să ajungă în faţa scenei... deci nu exagerez când zic că era cam unul la 30 de secunde care era luat în primire de Irode şi trimis la plimbare înapoi în public...

la sfârşit au aruncat cam tot ce se putea arunca în public... pene, hârtii, prosoape...

la coadă la ieşire, un tip foarte fericit că a prins ceva de pe scenă era abordat de prietenul lui: “băi pulă, tu ştii ce-ai prins acolo ?” / “nuuuu” / “ăla-i un capac de tobă, fără tobă nu faci nimic cu el, pielea pulii“... dar el îl ţinea strâns şi zâmbea...

setlist:

War Of The Gods
Runes To My Memory
Destroyer Of The Universe
Live Without Regrets
The Pursuit Of Vikings
For Victory Or Death
Varyags Of Miklagaard
Slaves Of Fear
Ride For Vengeance
A Beast Am I
Embrace Of The Endless Ocean
Free Will Sacrifice
Asator
Death In Fire
—
Twilight Of The Thunder God
Guardians Of Asgaard

soundtrack:

Amon Amarth – The Pursuit Of Vikings

Oden! Guide our ships
Our Axes, spears and swords
Guide us through storms that whip
And in brutal war!

—

băi şi cum, cum să fii atât de cretin încât să pui garderoba (pe bani chiar) afară, în ger ? când toată lumea iese transpirată, încinsă de la căldura din cort, cum să stai un sfert de oră la coadă în ger, în tricou, pe 2 grade celsius... câtă muie şi-au luat organizatorii sâmbătă, mai rar vezi...

—

photo by Miluţă Flueraş...

finally
the finest power metal will be here

mari, mari speranţe de la americanii ăştia...

—

Iced Earth – Dracula

mâine

iată că a trecut şi a doua sâmbătă din Rock Legends... tot la Arene, tot de la 18, tot puţini oameni...

e deja a şasea oară doar anul ăsta când văd Apa Sîmbetii live, deci ce pana mea pot să mai scriu... un setlist foarte scurt, cu melodii mai rapide şi mai lente, ca de obicei... n-a fost chiar cel mai bun concert al lor, sunetul a fost destul de prost, dar asta e... cum n-am mai auzit de mult Xipe Totec de la ei, declar că Tesseract este favorita mea din ultimele setlist-uri... are tot ce-i trebuie unei piese pentru a suna atât complex cât şi agresiv...

Kistvaen n-au reuşit să mă bage în starea aia în care să pot să savura muzica lor... din două motive simple... primul este sunetul absolut infect... chitările au fost o varză totală din care nu s-a înţeles nimic iar Buvnitz nu s-a auzit nici măcar cât să-ţi dai seama că microfonul era pornit... foarte nasol... al doilea motiv este că au cântat numai piese noi, de pe albumul care încă nu există... e greu când nu ştii piesele, mai ales că au câteva melodii pe care chiar mi-era dor să le mai aud live... dar nu cu sunetul de sâmbătă...

din păcate sunetul nu avea să se îmbunătăţească pe parcurs, iar la Mediocracy a început chiar să bâzâie şi să se întrerupă complet microfonul... eu nu ascult hardcore deloc, şi nu mă aşteptam să-mi placă, mai ales că îi văzusem şi la OST vara asta şi ştiam în mare ce cântă... eh, părerile se mai schimbă... pot să declar că de data asta chiar mi-au plăcut băieţii, cu tot ghinionul lor la sunet... şi la OST li s-a întrerupt microfonul, chiar când voiau să facă faza aia despre atacurile din norvegia, şi sâmbătă microfonul a avut o viaţă a lui, mergând doar când vroia el... cu toate astea, chitările s-au auzit mult mai bine decât la Kistvaen, şi am reuşit să dau din cap serios pe câteva riff-uri ale lui Costin Chioreanu...

Venom au intrat pe scenă şi au început să cânte... cu microfonul stins o piesă întreagă... absolut jenant cum nimeni n-a fost în stare să facă ceva cu microfonul ăla o piesă întreagă... nu există alt cuvânt decât ruşine... apoi, sunetistul lor s-a plimbat tot concertul pe scenă mângâind cablul de la bass, dar degeaba... se întrerupea în draci, Cronos se uita la el mai mereu şi ăla îi făcea semn că e ok... era ok o pulă, în mama lor de incompetenţi... să chemi o formaţie care cântă de peste 30 de ani şi vine pentru prima dată în românia şi s-o pui să cânte ba cu microfonul stins, ba cu cablul de la bass întrerupt, nu atrage după sine decât foarte multă muie... incompetenţilor...

sunetul a fost foarte prost oricum... chitările aveau un distors oribil, foarte strident, de îmi rămâneau înfipte în timpane... păcat... tobele mult, mult prea tare, de se auzea premierul peste absolut tot...

melodic au fost ok, cu toate că nu prea se pupă cu ce-ascult eu, mult prea multe referinţe la satană pentru mine...

—

concluzia... o seară mult mai slabă decât prima, cu un sunet absolut infect şi multe probleme tehnice...

şi cu tot respectul şi înjurăturile pe care mi le voi primi, Sodom au fost muuult peste Venom... cu o clasă peste...

—

photo by Miluţă Flueraş...

mâine seară