la Sodom

thank you Miluţă

sâmbătă a fost prima seară din festivalul Rock Legends... la arene, într-un cort mai mult sau mai puţin încălzit...

intrarea s-a făcut fix la ora de pe bilet, iar muzica a început cam o oră mai târziu, cum era de aşteptat... trebuie menţionat faptul că nu era mai nimeni la coadă, foarte puţini roacheri venind de la început... eu am ajuns pe la vreo 10 minute trecute de ora de pe bilet (18) şi am prins lejer loc pe gard, un pic lateral... tot cortul era gol...

L.O.S.T. au fost cei care au deschis, cu un sunet foarte bun... nu ştiu de ce, dar i-am văzut foarte agitaţi pe scenă chiar înainte să înceapă concertul... cu toate astea, le-a ieşit bine, un recital de şlagăre death de foarte mare angajament vitezistic, fiind presaţi de timp... nu prea a fost timp de discuţii între piese, pentru astea sunt concertele mai intime cum a fost cel de acum două săptămâni... din memorie pot să-mi amintesc c-au cântat Becoming a Lie, Independent, Rise, O Viaţă, Victims, Closure şi Ziua ce Vine... foarte posibil să mai fi uitat o piesă... înainte de O Viaţă a zis BB că pe album se aude şi o a cincea componentă a trupei, Maria... eh, nu ştiu când s-au mai numărat ultima dată, dar între timp a devenit chiar a şasea :D... şi încă ceva, tot pe O Viaţă mi se pare că cineva s-a desincronizat pentru câteva secunde pe la mijloc, ceva nu mi-a sunat bine, cred că tobele... e foarte posibil să mă înşel, dar aşa mi s-a părut...

de foarte multe ori mi se întâmplă să aud o chitară la soundcheck care să sune absolut genial şi nişte riff-uri bestiale de test, ca după aia în concert să n-am parte de nimic din alea... eh, n-a fost cazul la următoarea formaţie... NadimaČ se numesc ei şi sunt din Serbia... şi m-au lăsat efectiv wow!... nu cred că era careva pe acolo care să fi ascultat thrash metal în sârbeşte :D... băieţii ăştia au dat-o bine bine de tot... chitaristul a ţinut-o încontinuu în riff-uri de toate tipurile, iar din când în când schimba tonul complet pentru câte un solo foarte rapid... genial omul... solistul a vorbit despre război, bombardamente şi guverne înainte de fiecare melodie şi alerga pe scenă aproape încontinuu... din când în când sărea şi-n sus pe acolo de mi-era frică că cade în bot acolo... n-a făcut-o... anyway, sârbii ăştia au fost una din cele mai plăcute surprize pe care le-am avut până acum la concerte, de la trupe de deschidere de care n-auzisem niciodată...

revenim la români, la Sincarnate... din păcate, muzica lor nu prea s-a integrat în tematica serii... după energia şi riff-urile rapide de la L.O.S.T. şi NadimaČ să treci la death-doom-ul lor nu e un pas uşor de făcut şi nici unul dorit când după ei urmează Sodom... îmi plac Sincarnate, îi ascult acasă, au cântat foarte bine sâmbătă, dar nu trebuiau să cânte sâmbătă, în nici un caz chiar înaintea nemţilor...

despre Sodom se pot scrie chiar foarte puţine lucruri, nefiind o trupă foarte complexă... trei nemţi foarte aproape de 50 de ani, care cântă de 30 de ani şi care au trecut de la doom la thrash şi de la thrash la black metal şi înapoi la thrash...

au oferit un curs despre ce înseamnă şi cum se cântă thrash metal old-school, şi-au făcut-o impecabil... melodii de pe o grămadă de albume, vechi şi noi, dar toate ultra rapide... nici nu mă aşteptam să avem parte de vreo baladă de la Sodom :D

dat din cap constant, cântat pe câteva piese, simţit foarte bine... un concert ireproşabil al nemţilor...

solistul făcea dedicaţii înainte de fiecare piesă... fără vreun sens anume :D... a dedicat cover-ul Ace of Spades lui Lemmy, dar altă piesă a dedicat-o unei tipe din primul rând :D... şi a aruncat vreo zece sticle de apă şi cutii de bere în public...

din păcate nu mi-a plăcut sunetul... bass-ul a fost incredibil de tare, mai ales pe câteva piese, încât acoperea aproape complet chitara... mi-ar fi plăcut un sunet mai clar, să iasă în evidenţă fiecare acord din riff-uri, dar înţeleg că e greu să faci aşa ceva doar cu un bass şi o chitară şi să ai şi solo-uri şi alte chestii...

setlist:

In War And Pieces
Sodomy & Lust
M-16
Outbreak Of Evil
The Saw Is The Law
Proselytism Real
The Art Of Killing Poetry
I Am The War
City Of God
The Vice Of Killing
Blasphemer
Eat Me!
Agent Orange
Sodomized
Ausgebombt
Ace Of Spades (Motörhead)
Among The Weirdcong
Remember The Fallen
Bombenhagel

OST:

Sodom – Bombenhagel

—

concluzia după partea întâi a evenimentului: trupe româneşti bune, o mare surpriză din partea sârbilor şi nişte tătici ai metalului veniţi din germania care ne-au arătat cum se cântă thrash-ul... totul la doar 60 de lei... complet meritat...

—

photo by Alex Bratu...

Sodom – Gisela

—

old school german thrash metal

be there

după cum spuneam marţi, se anunţa un concert de mers la el, dar nu eram pe atunci convins dacă aveam să merg sau nu...

câteva zile mai târziu, vă pot zice cu siguranţă că m-am dus la el... şi iată ce s-a întâmplat în grotă...

Apa Sîmbetii au avut o listă de melodii aproape clasică aş zice, dar din nou lipsind epica Xipe Totec, spre nefericirea mea... fu totul bine la ei, trecut peste ceva probleme mecanice la tobă şi ceva plete ale solistului îmbârligate în cheile uneia dintre chitări... şi au zis că speră ca în primăvară să lanseze şi ei albumul ăla... pe care-l aşteptăm... au avut şi bis...

de Din Umbră nu mai auzisem până atunci, aşa că eram curios... ceva feţe cunoscute prin trupă... Mirel de la Abigail la tobe şi clăparul din Sincarnate la chitară ritmică... au zis frumos, un doom foarte melodic şi aş zice românesc, cu nişte solo-uri de chitară foarte tipice care mi-au plăcut... şi tre să remarc bass-ul care se auzea excelent şi care mi-a atras atenţia pe toată durata concertului lor... mi-au plăcut, băieţii ăştia rămân de urmărit...

comedianţii de la L.O.S.T. au zis bine de tot şi cu muzica şi cu glumele, ca de fiecare dată... le-am găsit un băiat în plus la chitară, cu o vârstă ceva sub media trupei... la OST nu era, acu a fost... au cântat (foarte bine chiar) tot albumul nou şi o piesă de pe ep-ul vechi (Ziua Ce Vine), şi piesa nouă, Independent, de două ori, cu tot cu bis... tre să recunosc că mi-a plăcut foarte mult toboşarul nou... bate bine de tot, după umila mea părere... nu ştiu dacă din cauza lui, dar câteva piese (dacă nu mai multe) au fost cântate mai rapid ca pe discuri, şi asta le-a făcut să sune foarte bine, mult mai thrash... cel puţin Ziua Ce Vine live a fost absolut demenţială, bravo băieţi...

sunetul la toate trei trupele a fost foarte bun, remarcabil pentru un subsol...

a fost o seară reuşită, în ciuda fumului de ţigară absolut insuportabil...

L.O.S.T. – Ziua Ce Vine

—

photo by Nicu Buculei

după cum ziceam acum o săptămână, vinerea trecută am fost la încă un concert la care îmi priveam prieteni şi colegi şi profesori pe scenă... e plin de artişti printre electronişti domne, ceva de speriat...

ne-am simţit bine şi i-am ascultat, cu toate că n-au cântat decât cinci piese scurte, dintre care două coveruri (Feel Like Making Love – Bad Company şi All Right Now – Free) şi trei piese proprii...

ştiam de la început că ceea ce cântă nu se pupă deloc cu ce ascult eu, nu pentru dat din cap m-am dus, asta era clar... deci nici n-o să încep să mă pronunţ despre interpretare...

dar cum arată trupa, aici e ceva de zis... fiecare e parcă de pe altă lume, nici unul dintre ei nu arată de parcă ar avea ceva în legătură cu celălalt, nici ca aspect, nici ca vârstă... tre să mai lucreze (şi) la partea asta...

Galerie Foto Clear 5 Machine

—

după asta ne-am dus în Legend şi-am băut şi jucat fotbal de masă până dimineaţa, cu Judas Priest pe fundal, să dregem softăreala... absolut superb...