discuţie cu o colegă în maşină, cu Slayer pe fundal, ea mare fan Pink Floyd:

eu: “asta înseamnă muzică, rapidă, agresivă, să te trezească, să te facă să trăieşti”
ea: “nu, muzica bună înseamnă răbdare şi versuri”
eu: “DACĂ VREI VERSURI CITEŞTE DRACU O POEZIE !”
ea: “DACĂ VREI ENERGIE MĂNÂNCĂ DRACU UN BATON DE CIOCOLATĂ !”

priceless

am făcut o listă cu trupele cele mai ascultate din last.fm-ul meu, exceptând cele româneşti...

pare că SUA câştigă la numărul de trupe per total, dar cele mai multe dintre trupele mele cu adevărat preferate (bold) sunt din Germania, Suedia şi Anglia... foarte interesant oricum...

• Germania: Sodom, Gamma Ray, Kreator, Rammstein, Haggard, Blind Guardian, Helloween, Primal Fear, Scorpions, Crematory, Accept, Agathodaimon, Rage
• Suedia: Therion, Lake of Tears, Amon Amarth, In Flames, Sabaton, Dark Tranquillity, Hammerfall, Tiamat, Candlemass, Katatonia
• Anglia: Iron Maiden, Judas Priest, Black Sabbath, UFO, Pink Floyd, Bruce Dickinson, Onslaught, Muse, Led Zeppelin, Anathema, Motorhead, Fury UK, Dire Straits, My Dying Bride, The Who, David Bowie, Antimatter
• SUA: Metallica, Manowar, Megadeth, Slayer, Dio, System of a Down, Kamelot, Tenacious D, Overkill, Agalloch, Five Finger Death Punch, Guns ‘n Roses, Nirvana, The Pixies, Tori Amos, Blink-182, Linkin Park, Iced Earth, The Offspring, R.E.M., Chimaira, The White Stripes, Obituary
• Finlanda: Nightwish, Ensiferum, Amorphis, Tarja, Viikate, Sonata Arctica, Apocalyptica, Eternal Tears of Sorrow, Stratovarius, Korpiklaani
• Norvegia: Tristania, Gravdal, Sirenia, Theatre of Tragedy, The Sins of Thy Beloved
• Olanda: Epica, The Gathering, Ayreon
• Danemarca: Volbeat, Saturnus
• Austria: Hollenthon, L’Âme Immortelle
• Polonia: Vader, Artrosis
• Elveţia: Eluveitie, Celtic Frost
• Croaţia: Ashes You Leave
• Australia: AC/DC
• Brazilia: Sepultura
• Irlanda: The Cranberries

din Mahler

When your sweet mother, comes through the door
And I turn my head to look at her
Not on her face, my first glance falls
But on the place closer to her side
Where your dear face would be
Smiling your goodnight to me
As you used to
Little one 

When your sweet mother comes through the door
In the candle’s glow
I remember how you always came to me
Running before her
To say goodnight

Now, in the growing darkness
We are left alone

Oh, light of joy
Forever gone

sâmbăta trecută au venit nemţii tătici ai power metalului pe la noi...

în deschiderea lor, Shadowside, nişte brazilieni cu o duduie la voce, care n-au zis rău deloc...

Gamma Ray au fost impecabili... nu mi-a plăcut în mod special setlistul care a fost scurt şi compus în principal din piese noi, care nu sunt rele, doar că sunt atâtea bijuterii pe care aş vrea să le aud live de la ei încât nu pot fi satisfăcut niciodată... oricum, Future World a fost maxim, iar Anywhere in the Galaxy a fost o surpriză frumoasă... din melodiile noi Rise e cea mai bună, iar Master of Confusion îmi seamănă foarte mult cu Heaven can Wait de pe primul lor album...

execuţia a fost perfectă... Kai Hansen s-a îngrăşat cât un porc, dar asta nu-l împiedică să alerge pe scenă şi să facă sărituri de la un metru înălţime cu chitara în braţe... Richter a avut permanent un zâmbet pe faţă care făcea să pară că toate acele milioane de solo-uri rapide cântate în seara aia nu erau decât o joacă pentru el... noul toboşar e bun, dar Zimmerman rămâne o legendă...

Gamma Ray rămâne o trupă mare, care de 23 de ani cântă perfect genul pe care aproape l-a definit... rămân formaţia mea de suflet, chiar dacă în ultimul timp am trecut pe genuri mai dure... un concert superb cu un sunet impecabil...

Helloween m-au cam plictisit... chitările de abia se auzeau, cel puţin pe primele piese... a fost un concert mult prea soft, mai ales după Gamma Ray... setlist-ul a fost slăbuţ, numai piese post-Kiske, cu excepţia bisului unde au cântat împreună cu Hansen un medley Halloween – I Want Out, dar nici ăla n-a sunat bine...

mulţumesc organizatorilor pentru interzicerea fumatului în cort şi respectarea perfectă a orarului anunţat...

Vika Yermolyeva – Lonely Day
[cover System Of A Down]

sunt abonat pe youtube la ucraineanca asta pe care am descoperit-o din greşeală acum câţiva ani şi mai ascult din când în când ce mai scoate la pian...

mă uimeşte aproape de fiecare dată... de la Pixies la Carcass, gagica rupe la pian orice melodie posibilă... anul trecut m-a obsedat cu cover-ul Master of Puppets... azi am descoperit bijuteria asta care mă bântuie... absolut superb...