ziceam aici că mă apuc să fac un asamblor pentru procesor... l-am făcut... :D

am lucrat cu cea mai mare plăcere la el în fiecare seară săptămâna asta... nu-mi vine să cred că totul a mers perfect... mă aşteptam la multe probleme logistice, cu noul visual c++ and all, dar nu... 70% din program este parsing şi error handling deci numai lucru cu string-uri... şi clasa string din visual c++ ăsta e perfectă... adio căcaturi de funcţii ca strcmp() sau strcpy()... vai cât mi-au mâncat zilele string-urile în c-urile vechi...

anyway, în total s-au strâns 1633 de linii de cod :D.... prezint chiar codul, că sunt prea mândru de el... şi e chiar educativ pentru altcineva care vrea să facă un asamblor pentru o altă arhitectură de microprocesor...

so... what does the bastard do ?

• identifică linii care încep sau conţin “//” şi ignoră ce e după ele (adică comentarii) ... dacă e ceva înainte lor pe linie nu o şterge cu totul)
• are definită o directivă “alias” prin care poţi să atribui orice nume unei componente interne sau să defineşti constante numerice (foarte util)
• verifică dacă ai definit două alias-uri identice
• elimină liniile goale sau care conţin doar spaţii sau tab-uri... de asemenea elimină orice caracter ilegal
• instrucţiunile şi operanzii pot fi despărţiţi prin spaţii, tab-uri, virgule sau orice combinaţie între astea trei, fiecare în orice cantitate
• permite folosirea unui mnemonic pentru o instrucţiune cu acelaşi rol dar cu operanzi de tipuri diferite (un fel de supraîncărcare)
• caută toate etichetele de salt din program şi calculează adresele de salt corespunzătoare (dacă stăteam eu să fac asta manual mă dădeam cu capu de pereţi... dacă adăugam o linie mai sus trebuia să incrementez toate adresele de mai jos...)
• verifică dacă nu există două etichete de salt definite de două ori (foarte util când iei cod cu copy-paste şi uiţi să modifici etichetele de salt... procesorul o ia razna rău de tot şi habar n-ai de ce)
• te anunţă dacă detectează o instrucţiune necunoscută
• verifică sintaxa pentru fiecare tip de instrucţiune în parte şi generează o eroare când sunt prea mulţi operanzi, prea puţini, când pui un registru în loc de un port sau invers, când data numerică depăşeşte 16 biţi etc
• identifică automat dacă datele numerice sunt în zecimal sau în hex
• la fiecare eroare îţi spune exact la ce linie este eroarea (la ce linie în fişierul original, cu spaţii şi linii goale ca să poţi să o urmăreşti în editor)
• după ce verifică dacă toate instrucţiunile sunt valide te anunţă câte instrucţiuni a asamblat
• apoi deschide portul COM1 pentru programare
• trimite tot codul maşină rezultat pe RS232 către modulul de scriere în memoria de program a microprocesorului
• descarcă memoria de date înapoi prin RS232 şi o scrie în fişierul .log (memory dump – incredibil de util)
• notează orice pas într-un fişier log care va conţine alias-urile extrase, etichetele, instrucţiunile procesate (eventual codul de eroare) şi dump-ul de memorie...
• makes me happy :)

deja m-am apucat de un proiect serios în care o să-l folosesc... detalii despre proiect peste câteva săptămâni când va fi gata... deocamdată prezint un fişier .asm pe care l-am asamblat şi testat şi funcţionează ireproşabil... minunat...

fişierul .asm (vai ce urât îl formatează firefox-ul... într-un editor bun se vede mai aranjat)
fişierul .log

i’m so happy right now... :D acum procesorul chiar e pus la punct... i-ar mai trebui un compilator care să transforme cod C în assembler pentru el... dar asta deja e SF... sunt multe microprocesoare serioase pe piaţă care s-au vândut mult şi bine şi n-au avut compilatoare... we’ll see... poate îi dau cuiva să facă proiect de dizertaţie la automatică un compilator... ar fi ceva...

uof... lucrez la un proiect în care vreau să folosesc intens microprocesorul realizat pentru licenţă...

vineri am descoperit un bug... în timpul rulării unui program mai complicat,  se bloca aleator, doar câteodată şi după perioade mari de timp de rulare... bineînţeles, un bug care apare aleator este cel mai criminal... plus că îmi venea să plâng de nervi că nu-mi mergea copilul...

am descoperit că problema dispărea dacă nu mai foloseam sistemul de întreruperi... ştiam de mult că e ceva putred pe acolo, dar credeam că rezolvasem toate problemele... totuşi, chiar ştiind ce cauzează problema n-am fost în stare să-i dau de cap aşa uşor... sistemul de întreruperi e printre cele mai complexe module din procesor şi e comandat şi comandă la rândul său toate modulele de control al execuţiei... crimă...

singura soluţie a fost să-l bag cu totul în modelsim... ceea ce nu a fost uşor că are zeci de mii de pini şi o grămadă de semnale de generat / analizat... totuşi, după muuuuuultă muncă şi analiză de semnale, am descoperit problema... o instrucţiune de salt durează doi ciclii maşină la mine... chiar şi la salturile necondiţionate, că după ce actualizezi pc-ul trebuie să mai aştepţi un ciclu până îţi vine codul instrucţiunii de la memoria de program... eu mă gândisem la toate hazardele posibile generate de o cerere de întrerupere care vine chiar în ciclul ăla maşină de înainte de salt, dar se pare că nu mi-am dat seama de unul... exista un caz în care procesorul intra în rutina de deservire a întreruperii şi băga în stivă o adresă de revenire care nu era încă disponibilă... şi asta se întâmpla foarte rar, doar când se cererea de întrerupere venea exact în al doilea ciclu maşină corespunzător unei instrucţiuni de salt... şi asta am văzut de Aici, după vreo două ore de studiat zeci de ecrane asemănătoare...

zona din schemă cu problemă e cea din poza de  sus, în care trebuia să mai adaug un fir la poarta de comandă a semnalului IRQ_EXECUTE... în poză e schema defectă...

acum mă chinui să fac un asamblor automat pentru procesor, să nu mai stau să calculez de mână coduri de instrucţiuni şi adrese că la un program mai mare devine imposibil...

so, practic eu vreau să scriu Asamblare într-un editor de text şi programul meu să scoată Cod maşină şi să-l trimită în procesor... actually, pozele astea chiar sunt pe bune, that is real assembly machine code for my baby savage, făcut manual pentru testare :D

well, good luck with that... tocmai ce-am downloadat Visual C++ 2005 Express... habar n-aveam că e free, eu lucram cu vechitura aia de VC++ 6.0 care nici n-avea clasele noi de stringuri...

Mihail Bulgakov – Maestrul şi Margareta

“Vino cu mine, cititorule! Cine ţi-a spus că nu există pe lume dragoste adevărată, devotată, dragoste veşnică? Să i se taie mincinosului limba lui ticăloasă! Vino cu mine, cititorul meu, numai cu mine, şi am să-ţi arăt o asemenea dragoste!”

dar asta nu înseamnă că povestea lor de dragoste dată dracului este singurul fir narativ al cărţi... oh, nu nu nu...

această carte are absolut orice ţi-ai putea dori... de la satana la iisus, de la behemoth la pilat din pont, de la hilar la romantic în câteva rânduri... a dracului carte, are tot ce mi-aş putea dori de la ea...

“— Rog stăruitor să mi se elibereze o adeverinţă din care să reiasă unde mi-am petrecut noaptea trecută, vorbi Nikolai Ivanovici, privind ursuz în jur, dar cu multă încăpăţînare.
— În ce scop? întrebă sever motanul.
— În scopul de a o prezenta miliţiei şi consoartei mele, răspunse ferm Nikolai Ivanovici.
— De obicei, noi nu eliberăm adeverinţe, preciză mota­nul încruntându-se, dar pentru dumneavoastră, treacă de la noi, vom face o excepţie.
Nikolai Ivanovici n-apucă să se dezmeticească bine, cînd Hella, goală puşcă, se şi aşeză la masa de scris şi motanul îi dictă:
— „Adeverim prin prezenta că posesorul acestui act, Ni­kolai Ivanovici, a petrecut noaptea mai sus-arătată la balul Satanei, fiind tras acolo în calitatea sa de mijloc de locomo­ţie”... Hella, deschide paranteza, scrie „vier”, şi închide pa­ranteza. Semnează: Behemoth.
— Şi data? piui Nikolai Ivanovici.
— Noi nu punem dată; dacă are dată, hârtia îşi pierde va­labilitatea, ripostă motanul, semnînd adeverinţa. Apoi scoa­se de undeva o parafă, suflă în ea după toate regulile artei şi, aplicînd pe dovadă parafa „Achitat”, o înmână lui Nikolai Ivanovici.”

woland, koroviev, behemoth, azazello şi hella sunt nişte personaje incredibil de haioase... maestrul şi margareta sunt două personaje foarte romantice şi nebune, iar iisus şi pilat din pont completează cartea cu partea de visare şi conexiuni imposibile, de care e atâta nevoie pentru a primi nota 10 din partea mea...

zborul margaretei deasupra moscovei, balul satanei şi călătoria finală sunt capitolele de referinţă ale cărţii... magnifice... sfârşitul cărţii este absolut perfect şi chiar m-a surprins teribil şi nu ştiu ce ar putea fi mai perfect decât ce a scris bulgakov în ultimele 50 de pagini ale cărţii...

“Luna e stăpână, luna joacă, dansează, se zbenguie. Atunci, din şuvoiul de lumină se des­prinde o femeie de o frumuseţe răpitoare, care se apropie de Ivan însoţită de un bărbat cu barbă lungă şi priviri speriate. Frumoasa îl ţine de mână. Ivan Nikolaevici îl recunoaşte numaidecât. E oaspetele nocturn. Numărul o sută optsprezece. Prin somn, Ivan Nikolaevici îşi întinde braţele spre el şi-l întreabă pătimaş:
— Va să zică, acesta a fost sfîrşitul?
— Acesta, discipolul meu, îi răspunde numărul o sută opt­sprezece, iar femeia vine lângă Ivan şi-i spune:
— Acesta, desigur. Totul s-a sfârşit şi toate au un sfârşit... O să te sărut pe frunte, şi totul o să fie bine pentru dumneata...
Vorbind, se apleacă şi-l sărută pe frunte, iar Ivan se în­tinde spre ea, privind-o în ochi, dar femeia se trage înapoi şi se îndepărtează împreună cu tovarăşul ei de drum, spre lună...
Atunci luna se dezlănţuie cu înverşunare, aruncînd şu­voaie de lumină asupra lui Ivan, stropii ei se preling pretu­tindeni, odaia e inundată de lumină, razele lunii se leagă­nă, se ridică mai sus, potopesc patul. Şi Ivan Nikolaevici doarme mai departe, cu o expresie fericită pe chip.
Dimineaţa se trezeşte tăcut, dar pe deplin liniştit şi sănă­tos. Memoria lui chinuită se potoleşte şi, pînă la următoarea lună plină, pe profesor nu-l mai tulbură nici călăul fără nas al lui Hestas, nici al cincilea procurator al Iudeii, cumplitul călăreţ Pilat din Pont.”

cu tot respectul pentru Fowles şi pentru al său Colecţionarul, cu tot respectul pentru Nabokov şi pentru a sa Lolita, nu cred că am citit ceva mai frumos decât Maestrul şi Margareta până acum... şi Iulia zicea că sunt prea ateu ca să o pot aprecia... ntz ntz ntz...

mulţumesc ghemule, atââââââââââta pepene pentru tine... mă cunoşti mult prea bine...

Inglourious Basterds

da, da, şi ce dacă am mai scris despre el odată ? :D... l-am revăzut azi că era super ieftin la Studio...

mi s-a părut la fel de genial ca şi prima dată, dacă nu şi mai genial:

• “monsiour LaPadite, à votre famille et à votre vache... je le dit bravo !”
• pipa lui Landa
• Bob
• scena când omoară evreii de sub podea... fundalul sonor şi mascarada lui Landa când cheamă trei soldaţi nazişti şi îi strigă “demoiselles” ca să nu se prindă evreii...
• “au revoir Shosanna”
• bastarzii :D
• Hugo Stiglitz (pronunţat Hiugău Stiglitz sau Hugo Şti Gliţ) şi introducerea lui: “we heard about you killing those nazi officers and we were wondering if you wanna go pro”
• the bear-jew “is the closest we get to the movies”
• “NEIN, NEIN, NEIN, NEIN” şi tipul care îl măsura cu degetul pe Hitler când îi desena portretul pe perete
• Fredrick Zoller la cafenea şi toţi tembelii de fani ai lui...
• fundalul sonor şi expresia feţei Shosannei când îl strigă Goebbels pe Landa la restaurant... magnific moment...
• ştrudelul cu frişcă şi paharul cu lapte pentru Shosanna comandate de Landa... şi expresia ei când comandă el laptele... priceless...
• nudurile greceşti ale lui Goebbels şi curva lui
• personajul lui Mike Myers :D... “would yo be a good chap and pour yourself a whisky... and for me  straight... no junk in it”
• “who’s idea was to fight in a goddamn basement ? ” / “she’s a woman”
  
• “i don’t look calm to you ?”
• tot dialogul din bar dintre Archie Hicox, Hugo Stiglitz, Wilhelm, Bridget şi maiorul Dieter Hellstrom... fantastic...
• degetul în rana de glonţ
• Hans Landa găsind pantoful şi autograful lui Bridget von Hammersmark...
• SCENA DIN HOLUL SĂLII DE CINEMA... “Bongiorno”... “Gourlami”...”Mar-ga-reee-teee”...”Dominic DeCoco”...”Bravo”...”Arrivederci”... FA-BU-LOA-SĂ... absolut FA-BU-LOA-SĂ...
• “and where in Paris is that mountain ?”
• când o sugrumă Hans Landa pe Bridget von Hammersmark... şi gestul lui cu degetul când îi zice să-şi pună piciorul în poala lui... (evident, nu în ordinea asta)...
• “Danke mein Führer, danke” şi Hitler care râdea ca porcu la film... şi filmul care nu era decât o serie de împuşcături (regizat de Eli Roth)...
• SCENA CU DISCURSUL SHOSANNEI ŞI ARDEREA SĂLII DE CINEMA... superbă... proiecţia ei pe fumul dens care o făcea să pară o fantomă, disperarea nemţilor, svastica care cade, bastarzii care trag cu mitralierele în nemţi, exploziile... un moment de cinematografie ireproşabilă...
• biciclistul care trecea prin faţa cinema-ului când explodează... asta aşa, ca bonus...
• “well, that last part is actually true”
• Hans Landa, trădătorul... “that’s a bingo !”
• Aldo Raine, trădătorul... “are you mad ?”
• ultima scalpare şi ultima svastică pe frunte... “my masterpiece”

sunt convins că am uitat multe faze bestiale, dar atât îmi amintesc acum...

în primele rânduri din cinema era o tipă singură, care a fost bestială în cel puţin două momente... la început, când dă Landa ordinul să-i omoare pe evrei a strigat speriată “Vai !” şi după masacrul din bar, când întreabă Aldo Raine dacă mai e cineva viu pe acolo, şi ridică o mână Bridget von Hammersmark, şi Wilhelm îndreaptă arma spre ea, tipa strigă disperată “NU !”... genial, săraca femeie... cred că a traumatizat-o rău filmul...

aştept şi dvd-ul, că cică Director’s Cut o să aibă cu o oră mai mult :D

nota 10 (că chiar merită)

ultima obsesie vine tot de la Trooper... care pe zi ce trece îmi plac tot mai mult...

Trooper – Testament

De-ar fi lacrimi, foc de lacrimi
Ce cad în jurul tău,
De-ar fi visul, tot ce înseamnă
Ochi de jar în gândul tău.

De-ar fi lacrimi, cer de lacrimi
Şi totul este rău
Am să caut lumea toată,
Să strig în locul tău

nu-mi place în mod deosebit intro-ul, dar partea care începe de la minutul 1:15 este superbă... ce perfect merge vocea... bravo Coiot...

solo-ul dintre versuri (min 1:38) şi cel de după (min 2:28) sunt geniale... mai ales partea de la începutul celui de-al doilea care mi se pare perfectă... bravo Laurenţiu, bravo Balaur... de abia aştept concertul...