parcul kiseleff... capitala bucuriei... doi psihopaţi prin parc...

primul psihopat crapă lentile şi sperie copiii mici din parc...  să rămână traumatizaţi pe viaţă cum a fost şi el...din naştere...

moş crăciun şi prietenii săi... evreii imaginari trag la jug... sania nu se mişcă dar curu se udă...

al doilea psihopat are băluţe-băluţe în cap... şi nimic altceva...

băluţe-băluţe şi în pantaloni... ţipete din jur...

look... a puppy... the sweet horror...

culmea psihopaţilor... să dea peste cranii în parc în mijlocul zilei... absolut fabulos... grotescul atinge cote maxime...

“and i’ll smash it with a hammer...”

capitala bucuriei... (nu ăla nu e craniul spart... e restul scheletului animalului)...

dead animals make us hungry... poftiţi la nişte biscuiţi cu lipici ?

we make a snow man and take it prisoner...

love story... o mână pe ţâţe şi alta pe cur...

snow alien... să nu-l deocheaţi...

“look... he thinks you’re his mommy...”

za end [ne înclinăm]

din ciclul “cum găseşte un ţăran o oaie ? / acceptabilă“,

prezentez următorul articol care zice că în turcia o oaie a născut un miel cu cap de om (şi urechile cât ale lui meleşcanu)...

cică veterinarii au stat ei şi au analizat cazul şi au ajuns la concluzia că este o mutaţie cauzată de prea multă vitamina A în nutreţul oii... hai lasă-mă, câta coincidenţa să se muteze mielu ăla chiar aşa după şablon ? ce, vitamina A conţine ADN uman sau cum ? proşti mai sunt unii...

este absolut evident că turcu ăla o futut oaia... probabil chiar de mai multe ori ca să rămână proasta gravidă (n-a auzit şi ea de contracepţie ?)... zoofilia nu e ilegală ?

Octombrie 2005.

Sunt în primele zile de facultate şi încă nu-mi cunosc prea bine colegii de grupă, iar pe cei din serie deloc. Într-o zi îl chem la un curs pe un foarte bun prieten, fost coleg de liceu. Mă întâlnesc cu el în rectorat şi urma să mergem la un curs împreună. Când ajung în rectorat îl văd că mai era cu un amic, cică un bun prieten al lui, fost coleg de generală cu care s-a întâlnit atunci. Bun, hai să mergem toţi trei atunci. Pe drum, tipu ăla îmi spune că are impresia că cunoaşte şi el pe cineva în poli, dar nu ştie pe unde e. Eu îi zic că la câţi oameni sunt în poli n-are şanse să-l vadă prin campus sau pe holuri. Ajungem în clasă, la care îl aud pe prietenul prietenului meu: “Mustaţă!”. Dap, fostul coleg de generală al fostului meu coleg de liceu şi-a găsit fostul lui coleg de liceu în seria mea.

Februarie 2006.

Dara = fostă colegă de liceu.
Prin Dara, am cunoscut o colegă din seria ei, Cristina.
Prin yahoo360 m-am pricopsit cu o nouă colegă a lor de serie, Crina.
Uitându-mă la lista de friends a Crinei, găsesc un tip care mi se părea că seamănă cu un fost coleg de liceu cu mine... Radu... şi chiar el era... ea cică îl cunoaşte printr-o prietenă...
Mă uit în lista lui de prieteni, sperând că poate mai găsesc acolo vreun fost coleg de liceu... găsesc o tipă care îmi părea cunoscută... Smaranda
Intrând la ea în friends găsesc un tip... Arnold
Arnold este un foarte bun prieten al unei foarte bune prietene (Ruxandra) a unui coleg de grupă (Ciprian).

Concluzia... Lumea e mica şi netul o scurtează şi mai mult...