acum câteva zile făceam un research intens pe wikipedia despre metode de şters la cur şi chestii conexe... nu asta a fost intenţia de la început, dar din link în link am ajuns la hârtie ijienică, că aşa se întâmplă de obicei pe wikipedia... nici nu mai ţin minte de la ce am plecat iniţial... [între timp mi-am amintit: http://9gag.com/gag/6178131... şi da, şi pe mine mă ia căcarea după câteva ore după ce beau o cafea... best laxative ever]...

un lucru interesant pe care l-am aflat e că muşchii care împing căcatul prin intestine sunt controlaţi de subconştient şi lucrează în ambele direcţii... dacă nu îţi dai drumul într-un timp anume, muşchii îşi schimbă sensul în care produc contracţiile intestinelor şi urcă căcatul înapoi... de aia se întâmplă ca după ce te ţii o perioadă să dispară complet senzaţia că tre să te caci... dar asta nu e bine pentru sănătatea ta, most obvious... acel căcat cărat de două ori prin intestine o să iasă mult mai nenorocit din tine, cu toată ranchiuna pe care o să ţi-o poarte că l-ai întors din drum...

alt lucru interesant e că sfincterul anal şi cel din uretră sunt legate împreună la acelaşi nerv sau oricum, la doi nervi legaţi în acelaşi loc, ceva de genul (cui îi pasă ?)... asta explică ştiinţific de ce toată lumea trage nişte băşini nenorocite când se pişă (chiar fără să vrea) şi de ce întotdeauna te pişi când te caci... fascinant...

bonus, se pare că poziţia în care ne căcăm noi, oamenii moderni, stând în cur pe colac nu e la fel de eficientă ca când (îmi cer scuze pentru cacofonie) te caci în pădure, stând pe vine... în poziţia aia, din cauza ghemuirii, se exercită o presiune constantă asupra intestinelor, care fac căcarea mult mai eficientă şi mai rapidă... la dracu cu tronurile, hai să ne căcăm direct în ţeavă...

în final, să ajungem la topicul postului, research-ul despre metodele de şters la cur... pentru că şi prinţesele fac caca, aceste metode ar trebui să intereseze până şi cele mai firave fiinţe cititoare ale acestui frumos mirositor blog (când este citit pe budă):

• nu e nici o surpriză, cea mai mare parte a populaţiei se şterge la cur cu hârtie igienică... mai fină sau mai abrazivă, fiecare după gust (nasol cuvânt în contextul ăsta)... americanii se şterg la cur cu mult mai multă hârtie igienică decât europenii, pentru că dracu să-i ia... ori se cacă mai mult, ori se cacă mai distructiv, ori au hârtia mai groasă (cică sunt cu trei straturi la ei)... aparent 27.000 de pomi sunt tăiaţi în fiecare zi ca să se facă hârtie igienică din ei... mi se pare cam tristă treaba asta, oricum m-aş gândi la ea...
• pe vremuri, toate cataloagele şi almanahurile erau proiectate din start cu ideea că lumea se va şterge la cur cu ele după ce le vor citi (sau nici măcar)... şi aveau treaba asta în cap când stabileau pe ce tip de hârtie să le imprime, ca să nu rănească fundurile oamenilor... citez următoarele rânduri mirobolante: “Old Farmer’s Almanac is sold with a hole punched in the corner so it can be hung on a nail in an outhouse. The widely-distributed Sears Roebuck catalog was also a popular choice until it began to be printed on glossy paper (at which point some people wrote to the company to complain)“... cum bah să te plângi la editură că nu poţi să te ştergi la cur cu revista lor ?
• evident, bideurile sunt cea mai elegantă soluţie... şi foarte eficientă zic eu, mai ales la cei care au foarte mult păr pe cur... în europa nu prea există bideuri, dar în japonia cică sunt aproape peste tot (unde sunt şi toalete, logic, nu în mijlocul străzii)... eu prefer soluţia cu duş după căcare, mai ales pentru că nu am fost niciodată satisfăcut de eficacitatea ştergerii cu o bucată de hârtie uscată...
• bonus, cică hârtia igienică distribuită pe front soldaţilor nazişti era atât de abrazivă încât nici un soldat nu se atingea de ea, şi toţi se ştergeau la fund cu Die Völkischer Beobachter (the public face of the Nazi party)...

deci na, căcaţi-vă mai puţin şi salvaţi copacii... şi ziceţi-le şi americanilor...

să ne ducem dracului mai bine decât pe strada voroneţ

cum ar fi dacă în viitor chiar s-ar ajunge la computere cu A.I. şi nu doar în scop militar sau medical, ci chiar şi în birourile (şi budele, în cazul laptopurilor) fiecăruia ?

păi, să zicem că domnul A.I. e supărat pe tine că l-ai închis de la buton cu o seară înainte şi nu mai vrea să pornească decât dacă apasă altcineva pe buton, sau dacă-i scrii “îmi cer scuze” din tastatură, înainte să-l porneşti...

sau poate că are complexe de inferioritate şi te bate la cap într-un colţ de ecran, ba să-i schimbi ramu, ba să-i iei o carcasă mai mare, că altu din reţea cu care vorbeşte el seara îi zice că el stă la trei camere, boier server... şi mai vrea să-i cureţi şi filtrele de aer condiţionat din când în când, că îi e cald...

dar dacă ai ghinion şi primeşti un A.I. evil din fabrică, care te minte la orice comandă ? îţi arată că ai toate hardurile pline, şi în sinea lui e “i lied :D“...

sau dacă l-a găsit pe jesus în el însuşi, cum ar fi să-ţi stingă monitorul de câte ori intri pe vreun pornache, şi să-ţi mai pună şi o predică în difuzoare...

şi să ne ferească dracii să nimerim o A.I.ă... în acele zile ale lunii, numai redscreenofdeath să nu primeşti...

serios ?

ce să fac cu un penis de 22 cm ?

cer scuze pentru întârziere, dar de sâmbătă şi până acum am fost prins în multe lucruri mai mult sau mult mai puţin geeky (:D) şi n-am avut când să scriu ceva... de fapt nici acum n-am dar eu am o regulă, că dacă nu scrii cronica şi nu pui pozele de la un eveniment maxim a doua seară de după concert, n-o să mai fie interesat nimeni de ele după aia...

deci hai să fac un sacrificiu şi să mâzgălesc digital câteva vorbe despre ce s-a întâmplat sâmbătă...

în primul rând, am mers aplecaţi pe stradă pentru că desigur, luna era foarte aproape de pământ, mai mai să dăm cu capul în ea... atât de aproape că nici n-am văzut-o, probabil o fi ca atunci când ţi se aşează musca pe nas şi n-o mai vezi...

prima trupă care a cântat au fost tot acei Apotheosis de acum două săptămâni care au deschis şi evenimentul pentru dudui... din nou cu cover-ul Therion, dar cu alt bărbat la voce (solistul de la Inopia de data asta)... parcă a sunat mai bine cu colaboratorul lor, dar asta e doar părerea mea... în rest au sunat cam fix la fel, cu nişte progrese, şi anume că de data asta au reuşit să cânte cover-ul Dimmu Borgir şi a sunat bine de tot, Sebastian de la bass (probabil mascota formaţiei :D) a făcut toate femeile să se ude în public etalându-şi masculinitatea de pe picioare într-un kilt, iar de data asta au avut şi bis... tot Summer Night City, că se pare că tuturor le-a plăcut piesa asta... tipa de la voce e ok, dar nu merge pe Over The Hills And Far Away... ceva era foarte over the hills and far away la modul în care a cântat-o, mai mult ca intonaţie decât ca voce... dar poate oi fi eu prea obişnuit cu vocea Tarjei şi nu accept pe nimeni altcineva pe piesele ei... sacrilegiu...

Galerie Foto Apotheosis

după asta au cântat Fortress of Faith... băi simţeam că am inventat maşina timpului şi m-am întors înapoi fix două săptămâni... aceleaşi formaţii, cam aceleaşi piese şi cam aceleaşi vestimentaţii (exceptând kilt-ul lui Seba, desigur)... partea bună e că şi Fortress of Faith au sunat mai bine de data asta, Vanda a avut mai multe coaie sâmbătă şi a reuşit să bage până şi un cover Dio, fantastica piesă Rainbow in the Dark, singura piesă pe care chiar am cântat în seara aia... şi chitările s-au auzit mai bine de data asta, deci a fost bine... în afară de cover-ul Dio au avut cam acelaşi setlist ca şi înainte să mă întorc eu în timp...

Galerie Foto Fortress of Faith

au urmat Inopia, formaţia de actori de teatru şi telenovele... de data asta mi-au plăcut mai mult ca la OST şi pot spune că au fost cea mai bună trupă a serii... nu îmi plac foarte mult piesele de pe primul lor album, dar sâmbătă au cântat şi câteva piese noi care vor fi puse pe un viitor album şi astea au sunat foarte bine, mult mai heavy, mai rapide, mai brutale... atât de heavy încât la ultima piesă Salex a rămas fără coarda mi groasă... bestial la propriu... păcat, chiar începea să-mi placă piesa aia... data viitoare băieţi... (şi fete, că sunt juma-juma... ah da, apropo de asta, puţine chestii sunt mai sexy decât o tipă la bass... mişto Georgiana aia)...

Galerie Foto Inopia

marele vedete ale serii, italienii (câh) de la Theatres des Vampires, m-au plictisit teribil... nu ştiu de ce se extaziau cei 20-30 de oameni din primele rânduri (da, la ăştia chiar s-au format rânduri), că eu am văzut pe scenă următoarele, cu tot respectul: o duduie urâtă cu spume şi care chiar dacă avea ceva voce eu n-am auzit-o, iniţial îmbrăcată, ulterior aproape dezbrăcată dar în cel mai vulgar şi dezgustător mod posibil, care s-a mânjit cu sânge pe faţă şi corp în cel mai grotesc mod posibil şi care probabil cânta despre vampiri (despre ce altceva) şi dădea foc la cărţi pe scenă, probabil asta simbolizând ceva foarte puternic în piesa respectivă... un chitarist chel care nu mi-a arătat nimic, un bassist banal, un clăpar care arăta ca bono cu vreo 20 de kile în plus şi un toboşar din nou banal undeva pe fundal... şi multe instrumente şi sample-uri de pe bandă, lucru care nu-mi place niciodată...

deci nu, n-am înţeles nimic din muzica lor, n-am înţeles nimic din prezenţa lor scenică, m-au plictisit teribil şi m-am retras undeva pe un scaun că nici poze nu mai aveam chef să fac...

şi da, oricum urăsc tot ce ţine de vampiri, niciodată nu mi-au plăcut filmele şi poveştile despre ei, mi se par aşa nişte cretinătăţi ridicole... dar asta  n-are mare legătură cu faptul că am văzut pe scenă o formaţie de duzină care a sunat mai prost decât Inopia de vreo 2-3 ori...

iar dacă cântau Tiarra înaintea lor aşa cum trebuia iniţial, le-ar fi dat clasă italienilor... am zis !

Galerie Foto Theatres Des Vampires

m-am întâlnit cu o grămadă de lume în seara aia: Carmen, Blonda, Alex, Lenore, Nadia, Andreea, băieţii de la Silver Bullet, Irina de la Carpatica, Warsongu, Cristiana, Titus, Miron... foarte mişto...

şi îi mulţumesc lui Sorin Turcu că nu are pretenţii de acreditări oficiale de presă la evenimentele Stay Metal Forever, chiar dacă era vorba de o trupă străină...

singurul eveniment la care o să vreau acreditare foto şi o să muncesc pentru asta o să fie la OST... atât... în rest nu-mi pasă dacă am voie sau nu... ce mi-e cu poze, ce mi-e fără...