după ora jumate de stat la coadă la intrare şi poziţia absolut infectă cu care m-am ales în sală eram sigur că acest post va fi unul scris cu nervi şi complet necenzurat... dar este imposibil să mai ai orice fel de nervi odată ce Haggard  urcă pe scenă...

o să încep totuşi să-i înjur pe organizatori... nu se poate să înghesui 600 de rockeri în the silver church... suplimentarea aia de bilete a fost o ţărănie totală... nu se poate să deschizi UŞA de abia cu un sfert de oră înainte de ora de pe bilet când vezi că coada de rockeri are aproape 100 de metri lungime şi nu se poate ca la intrare să fie o singură persoană care să-ţi verifice biletul (şi chiar oana a ajuns să facă asta ?) şi o singură persoană care să-ţi pună brăţara pe mână... e prostie şi lipsă de orice fel de respect...

şi după ce-am stat la coadă o oră jumate la intrare am fost purtat de val unde se mai putea... nu aveai cum să te mişti în nici un fel în sală... zicea Lenore că nu m-a găsit prin public... nu cred că puteai să găseşti pe cineva în sala aia nici dacă lansa rachete din urechi...

iar sala este infectă pentru un concert aşa mare... scena este la o lungime de chibrit (iniţial aici vroiam să scriu un cuvânt care începe cu p...) peste nivelul solului şi de pe la jumatea ei în spate nu se mai vede absolut nimic pe scenă... plus că mai sunt rockerii brazi care se pun mereu în faţa ta şi chiar nu mai vezi nimic în afară de camere foto, sticle de bere şi urechi... bah şi cât de nesimţit să fii să mai şi fumezi când sala e atât de înghesuită şi de abia mai ai aer să respiri... cretinilor...

cam atât legat de câţi nervi mi-au făcut organizatorii şi frustrările mele de aseară, acum să trecem la concert...

la intrare găseai de cumpărat absolut orice ţi-ai fi dorit legat de trupă... cd-uri, dvd-uri, postere, rahaturi pentru emokizi, tricouri cu mânecă lungă, cu mânecă scurtă, orice... aşa ar trebui să vină orice trupă la concerte...

concertul a fost magnific... a fost prezentă doar jumătate de trupă şi câteva improvizaţii de nevoie din cauză că cealaltă jumătate n-a mai prins nici un avion din cauza norului de cenuşă, mama lui de nor, ce l-o fi apucat şi pe el chiar acu când trebuia să vină bassistu şi pianistul la concert... au luat o tipă din cluj să cânte la flaut şi la pian era o tipă în locul genialului Hans pe care aş fi vrut mult să-l revăd ieri în concert... a fost greu fără bassist, din ce mi s-a părut mie tipul de la violoncel (care a fost absolut genial aseară) a încercat să completeze melodiile în părţile de bass... şi a lipsit şi tipul cu talerele... eu am numărat doar 9 oameni pe scenă (cu toate că n-am reuşit să-i văd pe toţi, pe unii doar i-am auzit)...

au cântat absolut toate melodiile pe care ar fi trebuit să le cânte... nu cred că au omis de data asta nici o melodie de pe nici unul din cele patru albume... au cântat chiar şi De La Morte Noire, a fost magnific...

playlist:

The Origin
Tales Of Ithiria
The Observer
Per Aspera Ad Astra
De La Morte Noire
All’inizio E La Morte
Statement Zur Lage Der Musica
Herr Mannelig
In A Fullmoon Procession
The Sleeping Child
In A Pale Moon’s Shadow
Heavenly Damnation
The Final Victory
Upon Fallen Autumn Leaves
Eppur Si Muove
The Day As Heaven Wept
Origin Of A Crystal Soul
Awaking The Centuries

Herr Mannelig sună absolut demenţial live, nu am cuvinte să exprim cum s-a auzit melodia asta aseară... domnişoara Su a fost absolut fantastică, vocea ei fiind absolut perfectă... a avut destule momente în care toată formaţia s-a oprit şi ea a rămas singura care se auzea... şi se auzea divin... începutul ei de pe Eppur Si Muove mi-a dat unul din cele mai adânci fioruri pe şira spinării:

Aside the one in sorrows
To release my darkened mind
And never meant to bought my way to thee
A light that blinds the blind
God end this suffering
My blood and tears that flow for you
My King

Haggard live este ceva ce nu se poate descrie prin cuvinte... este de neiertat să ratezi un asemenea concert, mai ales dacă nu i-ai văzut măcar în 2008...

mă gândesc foarte serios să mă duc şi la concertul din bistriţa din vară...

tot respectul pentru Haggard... artă muzicală deosebită, prezentată cu precizie nemţească...