romexpo, soare-n draci, da tot mai bine decât să plouă...

am prins un pic din Metrock, dar tot aia e, nu strică dar nici nu oferă nimic...

Lake of Tears, pentru a câta oară, dar din ce în ce mai altfel... au avut un concert foarte scurt dar bun, parcă o bucăţică ruptă fix din concertul de anul trecut... frumos...

W.A.S.P. au fost decenţi, dar nu prea... nu-i bag în categoria Europe sau Crue, dar n-au fost metale grele... de apreciat solo-ul de chitară aproape floydian...

Megadeth au dat bine, de pe la a doua melodie încolo... nu pot să zic că a fost ceva diferit faţă de concertul din 2010, dar asta nu e nici bine nici rău, doar la fel... superb cum toţi strigam Megadeth pe riff-urile de la Symphony of Destruction... foarte tare când a întrebat Mustaine “how many of you are seeing Megadeth for the first time ? yeah ? how many of you are seeing us for the second time ? good... and how many of you have no fucking ideea where they are ?” :D

Motörhead au fost ireproşabili... n-am reuşit să-i văd până acum, dar sunt fantastici live... o legendă pe scenă... “we are Motörhead and we sing rock ‘n fuckin’ roll“... superb...

—

dincolo, Tiarra... început în forţă, doar cu testosteronii, dar a urmat imediat şi Ielele... au cântat numai piese noi, lucru care nu-mi place foarte mult, vreau să mai aud şi piesele vechi... oricum, o încheiere bună (pentru mine) a festivalului...