the french are coming

zi naţionalistă

câteva cuvinte despre Artmania 2013...

fiind al patrulea an în care dau banii pe abonament, ştiam cam la ce să mă aştept... un festival aşezat, matur, cu organizare impecabilă şi de mult bun simţ (anul ăsta lăsau pe toată lumea cu dslr-uri înăuntru dacă nu depăşea 20 cm lungime (al meu a fost măsurat la 19.5 cm cu obiectivul la minim :) ))... locaţia perfectă, jetonul de bere 5 lei cum e decent, multe dozatoare de bere şi multe bude... spre deosebire de mizeriile de la Maiden şi RAMMSTEIN, numărul de standuri de bere a fost de vreo 3 ori mai mare iar numărul de oameni de vreo 10 ori mai mic, deci cozi de 30 de ori mai mici... la Maiden am stat 40 de minute să-mi iau un jeton şi-o bere, aici am stat 1 minut cu totul... altă clasă...

un lucru m-a dezamăgit, faptul că cu toate că am plătit abonament, nu am putut să văd concertul Deine Lakaien de joi seară pe motiv că erau locuri limitate şi trebuia să faci rezervare înainte pe site, lucru de care n-am aflat decât când a fost prea târziu... chiar nu mi se pare normal, am dat bani pe abonament la fel ca toată lumea care a fost lăsată să intre la concert... anyway, sper să mai vină nemţii, vreau de mult să-i văd...

cam ca întotdeauna, marea problemă a Artmaniei este trupele... anul trecut nici n-am fost, atât de mizerabil mi s-a părut, iar anul ăsta mi-am luat biletul pentru Deine Lakaien şi pentru Haggard, iar pe unii din ei nici nu am fost lăsat să-i văd... dar hai să vă explic:

joi seară mâncam la o terasă în piaţa mică când au început să cânte nişte români dubioşi... cică ar fi The Mono Jacks... sunet prost, nu se auzeau decât tobele şi toate melodiile erau identice... deci nu...

vineri trebuia să vedem Alternosfera în piaţa mică, dar s-a întâmplat ceva şi n-au mai venit... astfel că am ajuns să văd alţi români tot seara în timp ce mâncam, cred că Aeon Blank... sunet mai bun ca ăia de joi şi muzica mai bună... au fost chiar ok...

în piaţa mare am început cu Amaranthe, o mizerie danezo-olandeză cu trei vocali şi o muzică plictisitoare şi care se auzea mai prost ca orice... aoleo nu aşa...

maximul festivalului au fost desigur Haggard, care iar m-au făcut să zâmbesc încontinuu 40 de minute şi la care mi s-au înmuiat ochii, pentru a patra oară... absolut superb ca de fiecare dată, doar că prea scurt...

Within Temptation au fost, spre surprinderea mea, foarte decenţi... chiar dacă nu-i mai ascult de prin liceu, trebuie să recunosc că duduia Sharon are o voce incredibilă chiar şi live... melodiile foarte accesibile, te prindeau imediat, puteai să cânţi refrenul cu ei chiar de la prima ascultare... mi-au plăcut Faster şi Shot in the Dark, melodii destul de bune, chiar dacă simple... Faster se duce direct pe mix-ul de maşină...

sâmbătă am văzut două trupe acustice şi semi-acustice, pe un soare infernal, săracii de ei care cântau pe o scenă neacoperită, la mansardă... deci au fost Coma şi Omul cu Şobolani... impresii bune, i-aş mai asculta live aşa...

în piaţa mare au început Xandria, de la care ştiam nişte melodii vechi, la voce cu o tipă foarte mişto (şi ea şi vocea)... se pare că n-o mai au pe aia şi şi-au schimbat şi stilul, astfel că m-au plictisit teribil... nici aşa...

maneliştii de la Orphaned Land au plictisit cam pe toată lumea, care au început chiar să plece acasă... dacă mai lălăia ăla mult pe scenă înnebuneam...

din păcate n-am mai rezistat şi la Lacrimosa pentru că a început o ploaie torenţială fără final şi am plecat...

—

rezumat: organizare impecabilă, oftică că am ratat Deine Lakaien şi încă un concert superb Haggard...

ne mai auzim de miercuri încolo...

nu mai pot scrie o cronică ca acum trei ani, pur şi simplu nu mai pot, am îmbătrânit şi nu mă mai mişcă nimic... (not true)

concertul RAMMSTEIN a fost excelent, exact ca cel din 2010, tocmai asta e problema... a fost aproape identic, cu mici excepţii... sunt absolut extaziat de faptul că am văzut Mein Teil live, probabil melodia mea preferată de la ei... îmi doream asta explicit încă de atunci, şi au cântat-o aproape la fel, scalat... chitările alea distorsionate peste limită au fost absolut geniale pe Mein Teil, am zbierat ca ultimul nebun, m-am eliberat de toată energia negativă, de toţi nervii, de tot stresul... n-am fost niciodată mai relaxat în ultimii ani ca după melodia aia...

apoi, am avut parte de un Mein Herz Brennt în duet acustic, Lindemann – Flake, absolut superb... superb...

mi se părea mult mai de efect să încheie cu Sonne, melodie de mare încărcătură emoţională, în loc de caricatura care este Pussy, pe care puteau s-o pună mai devreme... dar na, concertul e pentru mase...

în rest, aceleaşi flăcări, aceleaşi artificii, aceiaşi pompă de benzină, iar de data asta a ejaculat Till pe noi de două ori chiar :)... jenial, doar că prea la fel...

aştept cu nerăbdare turneul de promovare al următorului album, unde vor fi probabil schimbări majore pe scenă...

—

Trivium şi Bullet For My Valentine au fost cam aceeaşi chestie zic, un heavy metal pe alocuri destul de rapid, dar care nu m-a impresionat... Trivium se chinuie foarte mult să sune ca Metallica...

—

nu voi mai comenta de organizare, pentru că am fost unul din privilegiaţii care au avut bilet la Goldenul imens dar totuşi am putut să mă strecor până în faţă, la vreo 15 metri de scenă... părerile de la Silver sau Normal sunt unitar dezastroase, toată lumea înjură hoţii...