azi am fost la karting cu colegii de la muncă... şi nu suntem puţini după cum vedeţi :D

a fost absolut bestial... nu m-am dat niciodată cu karturile până acu, dar după câteva lapuri mi-a intrat definit în sânge... frate, n-are nici o legătură cu mersul cu maşina... absolut nici o legătură... m-am dat jos din kart mai obosit decât dacă-l căram în spate pe traseu :D... eşti permanent într-o stare de încordare, atenţie şi tre să tragi serios de volanul ăla... şi scaunul ăla din kart e cam degeaba, că te mişti pe acolo stânga dreapta încontinuu... absolut bestial... iar depăşirile... adrenalină pură...

au fost un tur de încălzire, două tururi de calificare şi o finală mare cu cei mai buni 10 cu nişte karturi mai serioase, de putere dublă... am prins un loc în primii 10 şi m-am dat şi cu karturile şmechere... altceva... se înfigeau tată, nu glumă...

—

poza de mai sus e cam 60% din echipa Sense and Control... proiectare, verificare, layout, testare, suport, avem de toate :)... şi nu, n-avem doar două fete, dar n-au venit toate (cinci) :D

—

e bine unde sunt acum... am luat o decizie inspirată când am plecat de dincolo... e bine aici, e unde trebuie să fiu...

gheorghe, Claudio, andrei zbârnea, alex bratu şi toboşarul de la Haggard

(C) Claudia Negrilă

(ein sehr geniales foto (C) Alex Bratu)

duminică seara nemţii de la Haggard s-au întors acasă în românia şi au cântat pentru a 6-a sau a 7-a oară aici, nici nu mai ştiu... pentru mine a fost doar al treilea concert, că nu toate au fost la bucureşti...

cum anul trecut m-am ofticat la culme că am avut treabă în ziua cu concertul şi m-am prezentat la locaţie fix la ora indicată pe bilet şi am stat o oră la coadă ca să intru şi să prind loc undeva în ultimul sfert al sălii de unde de abia zăream ceva pe scenă, anul ăsta m-am dus cu două ore mai devreme acolo :D... şi da, ajutat şi de vremea oribilă de afară şi de ploaie, am fost printre primii acolo... nici o şansă să fiu primul, cred că erau câţiva acolo de ore în şir...

din păcate, s-a întâmplat acelaşi căcat ca şi la Blind Guardian... am stat ca proştii afară o oră în plus faţă de cea indicată pe bilet, în ploaie, nu ştim exact de ce... nu ştiu cât e vina organizatorilor, cât e vina sculelor proaste sau a tehnicienilor, dar cineva trebuie să schimbe ceva, pentru că e al doilea eveniment Promusic în interval de o săptămână în care lumea stă câte o oră aiurea în faţa porţilor... nu se face...

ok, trecem şi peste mizeria asta... de data asta mi-am găsit loc fix în faţa scenei, central, probabil doar încă vreo 5-6 au mai stat aşa de bine fix sub nasul nemţilor... am compensat total pentru experienţa de anul trecut... o să vedeţi poze :D

în deschidere au cântat tot nişte nemţi, unii de le zicea Crow7... nu auzisem de ei înainte, dar nu puteau să fie prea nasoli din moment ce deschideau pentru Haggard... şi n-au fost... mâzgâliţi pe faţă, cu o oarece diversitate de vârstă între membrii şi foarte comunicativi şi comici, au cântat destul de bine şi n-au plictisit... bine, ziceau un stil destul de n-aş asculta eu, dar câteva melodii chiar mi-au plăcut... şi oamenii în sine erau prea interesanţi ca să nu te simţi bine cu ei...

şi a urmat divinul care este întotdeauna un concert Haggard... n-am fost teleportaţi direct pe nori pufoşi încă de la prima piesă, ci a fost destul de greu drumul până acolo... microfonii, cablu defect, preamp defect... toate astea au stricat un pic atmosfera de pe prima piesă, dar de acolo înainte totul a fost ok...

mi-e foarte greu să descriu ce-a fost acolo... şi cum e să fii chiar lângă ei, să vezi scena plină cu toată diversitatea aia de instrumente şi haine... de data asta au fost 13 pe scenă... 13 bah !!!... Asis, Claudio, Su, Hans, Cătălina, toboşar, bassist, violoncel, 4 viori şi înc-un flaut... absolut bestial... nu ştiu ce s-a întâmplat cu Fiffi, chiar s-a simţit lipsa vocii de tenor pe câteva piese... şi a lipsit şi celebrul dans al lui cu torţele de foc... păcat...

Asis, perfecţionist ca de obicei... îmbrăcat la fel ca de fiecare dată şi cântând la fel de perfect ca de fiecare dată... “it’s very important, the acoustic guitar” a zis el când oprit concertul pentru că nu se auzea chitara omului invizibil... suntem de acord cu tine, este foarte importantă, la fel ca toate instrumentele de pe scenă...

Su, absolut superbă şi foarte veselă... s-a grăbit un pic pe unele piese, trebuie să recunosc... anul trecut pe Eppur si Muove am împietrit pur şi simplu când am auzit-o, era absolut divină şi impecabilă... anul ăsta am auzit acelaşi pasaj interpretat bine, dar nu la fel de magic... mă rog, e normal să aibă zile şi zile... dar per total, superbă ca întotdeauna :D

Claudio, genial şi el... a făcut ceva absolut memorabil şi pentru care n-o să-l uităm multă vreme... la un moment dat, între două piese, în timp ce noi aplaudam, îl vede pe Alex că-i făcea poză şi se duce la el, întinde mâinile, îi ia aparatul, se dă un pic în spate şi face o poză la public, apoi îi dă înapoi aparatul şi se reapucă de cântat... absolut fabulos... vedeţi în poza de mai sus momentul când se apropie de el să-i ia aparatul... şi ce e foarte interesant e că poza făcută de el este absolut superbă, de mare fotograf, iar el a făcut-o având şi chitara agăţată de gât... absolut genial :D... şi a avut câteva solo-uri foarte mişto de chitară, în special la finalurile de la Awaking The Centuries şi Per Aspera Ad Astra... şi e foarte prietenos omul, de vreo două ori mi-a făcut cu ochiul când făceam air guitar în faţa lui... şi ne-am tras şi-n poză cu el după concert... fain tare omul... printre singurele lucruri bune ieşite din Italia...

Hans şi-a cântat absolut perfect şi corect părţile divine de pian de pe Awaking The Centuries şi The Observer, pasajele mele preferate... anul trecut a fost o duduie în locul lui la pian şi n-au sunat nici pe departe la fel de bine... doar el le cântă perfect... şi a fost foarte vesel, făcea tot felul de glume pe scenă când aplaudam...

Cătălina se descurcă minunat în formaţie, pasajele de flaut sunând perfect duminică... au fost momente în care Asis a adus-o în faţa scenei şi i-a oferit toată atenţia publicului, iar ea n-a dezamăgit... şi Asis a dedicat şi o piesă (The Day As Heaven Wept) pentru părinţii ei prezenţi în sală... frumos...

şi restul de instrumente au sunat bine, dar nu-i mai ştiu pe nume şi pe ceilalţi (mai puţin pe frumoasa Ally, vioara 1)...

au fost câteva momente foarte mişto, când am început noi să scandăm foarte tare Hag-gard, Hag-gard şi nu ne mai opream, şi în loc să ne oprească au început să cânte ceva ca fundal pentru scandările noastre... bestial... şi au băgat şi un intro de 10 secunde din South Of Heaven de la Slayer şi încă unul din One de la Metallica... nu credeam să aud melodii de la Slayer cântate de Haggard :D...

momentul în care Asis ne-a prezentat formaţia a fost din nou foarte mişto, mai ales că de data asta nu ştiu ce melodie cânta secţia ritmică pe fundal, dar suna al dracului de bine... se prea poate să fi fost ceva încropit pe moment, dar tare mişto era... şi a durat ceva până a prezentat 12 membri :D

setlistul a cuprins aproape tot, singura piesă pe care aş mai fi vrut s-o cânte e De La Morte Noire... am auzit-o anul trecut, dar nu cu Hans la pian, şi aş fi vrut s-o aud din nou... Herr Manelig se menţine în topul melodiilor care sună cel mai bine live... e o experienţă unică...

cu toate că au început să cânte cu o oră mai târziu decât trebuia, nu s-au sfiit să cânte 2 ore şi jumătate !!!, iar după concert au venit în public să facă poze cu fanii... astfel că am plecat acasă foarte aproape de 2 dimineaţa, cu un zâmbet larg pe buze şi gândindu-ne la următorul concert Haggard...

la cât mai multe...

—

galeria lui Alex...

s-a terminat...

joi a fost finala Freescale Race Challenge... n-am apucat să scriu nimic până azi pentru că am fost absolut terminat de oboseală în ziua aia, vineri a fost Trooper-ul, sâmbătă am scris despre Blind Guardian şi apoi am băut la o colegă şi ieri a fost Haggard-ul... of, atâtea aşteaptă în pipeline...

să zicem despre concurs...

totul a mers absolut perfect pentru echipa RoadKill în acea minunată zi... pe cât de prost au mers toate în Cehia anul trecut, pe atât de bine au mers la concurs... bine, doar la concurs, că ce nebunie a fost în ultimele zile de înainte o să vă povestesc în altă zi... dar na, acum mai contează doar rezultatul...

am luat locul 1, pe care ni l-am dorit mai mult ca orice... în ultimele săptămâni am muncit foarte mult pentru el şi nu cred că era altă echipă acolo care să fi avut şi serviciu de 8 ore pe zi şi să stea şi în laborator până la ultimul metrou în fiecare seară... am avut un scop şi multă voinţă... şi muulte idei inginereşti, dar din nou, despre asta altă dată...

mulţumim celor de la Freescale pentru acest concurs minunat din care am învăţat enorm de multe şi de-a lungul cărui desfăşurare am trecut prin atâtea emoţii de toate felurile încât nici nu pot să le mai enumăr... în fiecare zi ne venea să renunţăm din cauza nervilor, atât de greu era... numai dorinţa de revanşă pentru anul trecut ne-a făcut să continuăm... aveam ceva de demonstrat şi nu cred că era un mod mai clar de-a face asta decât să ieşim pe primul loc în marea finală, la o distanţă de aproape 13 secunde de locul doi... aici se vede munca...

maşinuţa putea să meargă şi mai repede... puteţi vedea în filmările de mai jos că a valsat complet neforţată pe traseu, fără nici un stres... în ultimele seri de înainte de concurs mergea mult mai repede, dar în ultima noapte am luat de comun acord decizia ca s-o punem să meargă mai încet în finală, ca să fim siguri că nu o să sară de pe traseu, în orice condiţie... şi a fost decizia corectă... majoritatea au gândit invers, au riscat...

vă las cu câteva filmări de la finală şi vă promit că vor mai urma câteva posturi despre concurs în zilele ce urmează, destul de interesante, mai ales pentru cei pasionaţi de electronică...

—

RoadKill – Final – First Lane

—

RoadKill – Final – Second Lane

—

vă prezint şi premierea şi discursul încropit pe loc de după... chiar nu ne aşteptam la el, nu ne zisese nimeni că o să mai şi vorbim după... şi nu-mi vine să cred că am zis “super baban” în discurs :D

Premierea şi momentele de glorie :D

—

cică am ajuns în CHIP: http://www.chip.ro/stiri/16757-despre-roboi-i-finala-local-race-challenge-2011 :D:D:D

thank you Miluţă...

şi o versiune mai happy