chiar când credeam că am trecut peste ei, m-a lovit încă o obsesie... nu ştiu cum de nu am ascultat capodopera asta până acum... o melodie epică în adevăratul sens al cuvântului, cu peste zece minute în lungime şi atâtea schimbări de ritm de nici nu pot să le număr... de fapt ştiu cum de nu am ascultat-o... nu puteam să trec de Testament :D

Trooper – O Viaţă Este Prea Mult

Partea I

Şi ce dacă gânduri nu mai am,
Şi ce dacă timpul s-a oprit în mintea mea,
Şi ce dacă-ncerc să mă ascund... (nu pot)
Să te găsesc, să te privesc şi să te uit...

Şi nu mai pot aşa, alerg în lumea ta... da
Pentru fiecare zi, pentru anii care vin,
Pentru visul meu de-a şti că pot zbura,
Focuri se aprind pe cer, singur mă ridic spre el,
Aripi cresc din soare – pot zbura.

Lumea fără tine nu o vreau,
Printre cărţi, o ghicitoare-mi spune totul clar:
“N-ai s-o ai pentru că ai sa mori
Şi nu te poţi ascunde, se va sfârşi în zori...”

Şi nu mai pot aşa, alerg în lumea ta... da
Pentru fiecare zi, pentru anii care vin,
Pentru visul meu de-a şti că pot zbura,
Focuri se aprind pe cer, singur mă ridic spre el,
Aripi cresc din soare – pot zbura.

Partea a II-a

Stau singur, m-ascund, privesc în trecut,
Gânduri se scurg, în noroi le arunc,
E noapte şi ger, în mine – furtună,
Ştiu că de azi n-am să mai văd lumină...
Dar pe tine nu te uit.

În stele te văd, (tu eşti) eşti ca o lumină,
Aş vrea să te simt un minut lângă mine.
Nu ai să ştii (de ce) pe unde-am plecat,
În ce ploi am urcat, din ce ploi am picat...
Dar pe tine nu te uit.

Mai dă-mi doar o zi şi tot se va sfârşi,
Mai dă-mi un sărut, apoi am să te uit
O ultimă seară – ce moarte genială!
Un ultim răspuns în gând ai să-l auzi.

Partea a III-a

Priviri se-agaţă-ncet de noi,
Priviri mă trag ca un pietroi şi simt – e în zadar.
Când vântul şopteşte c-ai plecat,
Pentr-o secundă mor şi iarăşi vin să te găsesc.

Dacă mâine n-aş mai fi,
Oare îţi vei aminti
Tot ce-a fost cu noi odată.
Dacă mâine, poate,
Am să plec în şoapte,
Tu vei fi la fel ca azi.

Când am aflat că pentru voi
În viaţă a face rău este un scop, mai bine plec.
În cer am pierdut ce am iubit,
În cer am să caut liniştit acum sufletul tău.

Dacă mâine n-aş mai fi,
Oare îţi vei aminti
Tot ce-a fost cu noi odată.
Dacă mâine, poate,
Am să plec în şoapte,
Tu vei fi la fel ca azi.

Partea a IV-a

A mai trecut o zi, departe eşti mereu,
Cât de mult mi-e dor s-aud un gând al tău,
Nu pot să exist fără iubirea ta,
Simt în suflet şi mi-e greu atingerea.

E scris în stele tu să fii cu mine
În viaţa asta scurtă şi străină,
Şi-n fiecare zi de-apoi, în rai vom fi tot doi,
Şi-n fiecare zi de-apoi vom fi tot noi...

O viaţă este prea mult pentru un minut de moarte...
O viaţă este prea mult...

singurul mic minus al acestei melodii este că are prea puţine solo-uri... adică vezi melodii epice de referinţă (Armageddon, Keeper of the Seven Keys sau Halloween) care au un milion de solo-uri în ele :D... dar în rest, numai de bine...

Apocalyptica – Inquisition Symphony

una din melodiile mele all-time favourite, după cum am declarat cu mult timp în urmă... m-a re-obsedat zilele astea :)...

ciupitul corzilor de la început, min 1:37 (cu 2:54), secundele 3:32-3:35 şi tobele la final... o capodoperă...

aşa îmi aminteşte de concertul din 2006, care a fost fantastic... printre cele mai bune din toate la câte am fost... de vis... ce rău îmi pare că nu n-am scris recenzie atunci, că merita...

Rammstein – Liebe Ist Für Alle Da

iată că a apărut albumul Rammstein... îl pomeneam de acu o lună...

complet dezamăgitor... comparat cu Rosenrot, care mie mi se pare (împreună cu Mutter) cel mai bun album al lor, îi lipsesc atâtea, că nici nu ştiu de unde să încep...

cel mai important e că lipsesc liniile de bass din Rosenrot... începutul ăla din Mann Gegen Mann care îmi place la nebunie... bass-ul se aude foarte puţin pe albumul nou...şi asta pentru mine e un minus esenţial...

vocea nu mai e la fel de gravă, Till parcă a revenit pe Herzeleid cu albumul ăsta... şi asta mie nu-mi place...prefer să-şi rostogolească R-urile alea grave ca pe Rosenrot...

ca melodii, îmi place cât de cât Liebe Ist Für Alle Da, dar nu mă omor după ea... Frühling in Paris e şi ea ok... Waidmanns Heil ar fi bunicică dacă n-ar semăna leit cu Adios, şi prefer să ascult Adios... Pussy este ok ca să râzi niţel, dar nu poţi s-o consideri cine ştie ce melodie... iar restul, nu le-aş mai asculta a doua oară...

găsisem următoarea chestie pe net, la care am râs:  Q: “On Rammstein’s new album there is a song called “B********”. This apparently stands for “Bückstabü”, which isn’t even a real word, but invented by the band, so does anyone know why it’s censored?“... A: “Well, I could just now make up the word ’slapcockitty’, and it might not have a formal definition, but you can probably guess what it means.”

şi vreau să mai discut despre o cronică a albumului de Aici, scrisă de un nene pe nume Gabriel Szünder... n-am idee cine e şi nu mă interesează...individu ăsta a scris o cronică exact cum le urăsc eu: complet neamuzante, obiective şi încercând să facă referinţe la tot felul de alţi artişti şi poeţi... jalnic... şi încheie minunat, cu o frază cu care l-aş spânzura: “Cred că, fără să dezmintă lipsa inerentă de sens a muzicii Rammstein, Liebe Ist Für Alle Da este un album spiritual (ca traducere pentru funny) şi inventiv“... auzi, lipsă de sens... ascultă omule Rosenrot (melodia) sau Mein Teil... cred că e printre cele mai proaste cronici de disc pe care le-am citit vreodată...

în final, las ceva frumos, de dragul amintirii, că tot m-a obsedat săptămâna asta:

Rammstein – Rosenrot

Tiefe Brunnen muss man graben
Wenn man klares Wasser will
Rosenrot oh Rosenrot
Tiefe Wasser sind nicht still

Truda – Violu’ de la ora 5

ştiu că e vechi, dar de abia acu mi-am amintit de el... l-am văzut pe puţin de 10 ori şi am râs ca prostu de fiecare dată... nici nu ştii la ce să fii atent mai întâi... la bara derulantă de jos, la imagini sau la ce zic ăia :D

“a atentat cu smârdanu la clocitoare, o forţat intrarea în clopotniţă, o dus buşteanu la castor”

şi imaginile cu poliţistul mi se par tari de tot, dar martorul este fabulos: “eu eram pe stradă şi n-am văzut nimic. hai satana”

iar partea cu “Breichinz niuz: CRETZU NU-I NORMAL” este un bonus genial...

şi mă bucur nespus că îmi împărtăşesc dezgustul pentru romanele care se studiază în liceu...

bravo băieţi, sunteţi tari :D

n-au cântat Totul e Fals...

cu toate că pe bilet scria ora 19:00, intrarea în sală s-a făcut pe la 19:30 şi concertul a început puţin peste ora 20... am fost extrem de surprins să aflu că sala în care urma să se desfăşoare concertul avea scaune... şi lumea urma să stea jos ??? apăi să-mi fie cu iertare dar Trooper nu este o formaţie pe care să o asculţi stând jos (cu excepţia câtorva piese)... şi cel mai stresant era că tu dacă te ridicai în picioare să de desfăşori era clar că ăia din spatele tău care stăteau jos mai vedeau o laie... până la urmă eu am stat în picioare (şi m-am desfăşurat) aproape tot concertul şi asta au făcut majoritatea din primele rânduri... şi cei din spatele nostru... până la urmă dacă ei sunt fraieri, noi ce să le facem ?

introducerea primei părţi din concert a fost făcută de actorul Cristian Şofron (de care eu n-am auzit până acum, dar eu sunt incult şi am fost la teatru de trei ori toată viaţa)... a fost de efect (aici)...

din primele trei piese de pe noul album îmi place foarte mult Ursitoarele... prin urmare aici am izbucnit prima dată şi am cântat cu ei toată melodia... sala era cam tăcută, nu cred că foarte multă lume a ascultat albumul pe site... următoarea îzbucnire am avut-o pe Solii Turci şi În Valahia... foarte tari bucăţile astea două, merg foarte bine în concert... şi solo-urile de pe În Valahia sunt foarte bune...

Trooper – Ursitoarele

Căci doar o dată la o sută de ani,
Se naşte un vultur cu ochii văpăi.
Care e vifor între cruzii duşmani
Şi care-i tată pentru toţi ai săi.

legat de sunet, care n-a fost foarte strălucit... chitara Balaurului se auzea prea tare şi prea distorsionată, chitara lui Popa se auzea mult prea încet şi solo-urile lui se auzeau mai greu iar microfonul lui Coiot era şi el prea încet şi vocea nu s-a auzit clar deloc...

legat de scenă... a fost drăguţă ideea cu cele patru ursitoare / iele / fantome care alergau pe scenă ba îmbrăcate în alb, ba în negru (după caz), dar din cauza uneia din ele care se plimba pe lângă microfon Coiot a ratat un vers :D... nu ştiu dacă e multă lume care a observat asta, dar mie mi s-a părut funny...

orchestra de coarde a cam scârţâit (nu ca sunet) pentru că nu prea ştia să se sincronizeze... stătea mereu Balaurul să le dea indicaţii când să intre pe melodie şi când să se oprească... cum a zis şi dirijorul, se vede că au repetat doar o zi... n-am înţeles de ce... şi mi-a smuls un zâmbet tipul care a strigat la prezentarea “orchestrei de coarde” cu “oooh, daaaa“... bine, cei care le-au şi văzut înţeleg :D

momentul în care am cântat cel mai tare a fost evident pe Kara Iflak... cum dracu de mai mult de juma de sală putea să stea jos pe melodia asta nu pot să înţeleg...

Trooper – Kara Iflak

Se-aprind focuri multe, dar Vlad e din piatră,
Trece prin turci, şi nu pot ca să vadă
Unde să fugă sau cum să mai lupte,
Când încă o sută de vlahi sar din munte.

celelalte două intervenţii ale lui Şofron au fost mai mult spărgătoare de chef pentru că au intervenit între melodii energice... am înţeles că băieţii pun preţ şi pe poveste, că doar e album conceptual and stuff, dar sunt de ajuns versurile, nu trebuie să-l ascult şi pe ăla recitând poezii între melodii... părerea mea...

bassul lui Oscar s-a auzit impecabil pe Moare Vlad... mi-a plăcut foarte tare la început cum lovea foarte încet corzile ca să sune pasajul ăla ca pe album... şi mi-a plăcut la Oscar cum rămânea stană de piatră la bucăţile care n-aveau bass :D

după ce-au terminat de cântat tot albumul, au băgat şi un Pas Infinit, aşa să ne liniştească... mie nu-mi plac baladele lor în general, dar nici nu mi-a displăcut... bineînţeles, toate cuplurile erau în extaz :)

a urmat o pauză de 10 minute în care s-a petrecut o penibilitate... au lăsat pe scenă o cântăreaţă de muzică populară (naiba a ţinut minte cum o cheamă) care să încânte sala cât schimbă ei haine / instrumente / fluide... în primul rând, pe poster scrie Maria Dragomiroiu... se pare că s-a răzgândit într-un final duduia, urât din partea ei totuşi... revenind la scenă... cum mă să cânţi muzică populară unei săli (care oricum nu era atentă) plină de tricouri negre ? era un peisaj grotesc... săraca femeie dându-i acolo cu of, of, măi, măi-urile ei şi nimeni băgând-o în seamă, poate chiar băgând-o altundeva (cu toate că au cam avut un dram de respect totuşi)... şi la sfârşit, a încheiat apoteoric cu: “dumnezeu să vă binecuvânteze şi dumnezeu să vă ocrotească“... doamne, îmi venea să râd de penibil ce-a fost... [ce ironie, să folosesc expresia cu “doamne” împotriva altei expresii cu dumnezeu]...

multă lume a plecat... n-am înţeles de ce, poate erau de pe la ziare / radio-uri şi nu-i interesa decât lansarea albumului, dar mi s-au părut cam mulţi care au plecat totuşi şi nu cred că sunt multe ziare / radio-uri care să fie interesate de Trooper...

în partea a doua a urmat un concert clasic Trooper... nu am ce să mai comentez aici, decât să mă declar fericit că au cântat Încă o luptă şi 17:00 şi foarte trist că n-au cântat Totul e Fals... am înţeles că nu o cântă de obicei în concerte, că au foarte puţin timp la dispoziţie şi melodia are vreo 9 minute, dar acum era altceva... aveau tot timpul din lume, doar au cântat 3 ore... trebuiau să cânte şi Totul e Fals...

încerc un playlist din memorie... sigur am uitat ceva... şi prima piesă că nu ştiu cum îi zice...

Nu Mai Contează
Nu Trebuie Să Vrei
Încă O Luptă
Cântecul Lebedei
Doar A Mea
Dispari Din Ochii Mei
Old School, Baby
17:00
Orizonturi (frumos moment, pentru Schijă)
Tari Ca Munţii
Amintiri
Strigăt

totul a fost filmat de TVR şi va ieşi un DVD cu concertul de azi... de abia aştept să văd ce minunăţie s-a filmat, că era cam dezorientat cameramanul de pe scenă, cel puţin o dată s-a speriat că s-a întors Coiot spre el şi a luat-o la fugă cu camera... halal profesionalism...

per total a fost un concert bun, cu probleme medii de sunet şi de faptul că sala avea scaune...bine, dacă cântau şi Totul e Fals nu mai comentam, dar aşa sunt puţin supărat pe ei... să ai o bijuterie ca asta în repertoriu şi să n-o cânţi e cam sacrilegiu...

la ieşire mi-am luat CD-ul şi un tricou cu noul album... păcat că nu au adus şi mai vechi, luasem bani la mine să le cumpăr pe toate...