ultima obsesie vine tot de la Trooper... care pe zi ce trece îmi plac tot mai mult...

Trooper – Testament

De-ar fi lacrimi, foc de lacrimi
Ce cad în jurul tău,
De-ar fi visul, tot ce înseamnă
Ochi de jar în gândul tău.

De-ar fi lacrimi, cer de lacrimi
Şi totul este rău
Am să caut lumea toată,
Să strig în locul tău

nu-mi place în mod deosebit intro-ul, dar partea care începe de la minutul 1:15 este superbă... ce perfect merge vocea... bravo Coiot...

solo-ul dintre versuri (min 1:38) şi cel de după (min 2:28) sunt geniale... mai ales partea de la începutul celui de-al doilea care mi se pare perfectă... bravo Laurenţiu, bravo Balaur... de abia aştept concertul...

DIE !!! DIE !!! TIME MARCHES ON !!! CHOOSE YOUR FATE AND DIE !!! WHIPLAAAAAAAASH !!!! MASTER !!!! MASTEEEEER !!! ATTAAAACK !!! SO WHAT, SO WHAT, SO FUCKING WHAT !!! SEEEEEEK AAAAAND DESTROOOOOOOOOY !!! dar s-o luam cu inceputu...

pe la ora 5 plecat de casa cand nu ploua si speram sa fi trecut ce era mai rau... am ajuns la stadion pe la 6 si au inceput instant niste fulgere si tunete de ziceai ca nu e adevarat... era clar... stadionu avea deja destula lume in el de la ora aia... ne-am indreptat spre gazon A care era cam pe jumatate plin si spre surprinderea mea montasera pe jos niste traverse de plastic care sa acopere gazonul, astfel ca n-am putut folosi glumele mele cu Noroi A si Noroi B... primul lucru cu adevarat nasol al serii a fost ca gorila de la intrare mi-a rupt biletu... niciodata nu mi-au rupt biletu... si asa brutal... mori in chin gorilo (vezi ralu filip)...

dupa cateva intalniri cu persoane cunoscute (ghEMOtoaca, 3 fosti colegi de serie, iulia si victor) ne-am asezat fix pe centru si putin mai in fata decat jumatea distantei dintre scena si gazon B... am considerat ca e un compromis bun intre calitatea sunetului si vizibilitate...

si a inceput sa ploua in draci... cum bah sa fie senin o luna intreaga si sa ploua o zi intreaga fix la concert... asta e, mi s-a mai intamplat o data si anu trecut, cu toate ca n-a fost chiar asa rau

pe la 8 fara un sfert au inceput sa cante The Sword din care n-am inteles prea mare lucru... poate datorita faptului ca nu se auzea vocea si nici macar nu stiu in ce limba au cantat sau poate datorita faptului ca au cantat doar 3 melodii :D... la 8 si 10 minute deja erau plecati de pe scena, si o data cu ei si amplifurile portocalii... sa si le bage fix in cur... cum sa vii la concert sa deschizi pentru Metallica si sa te afisezi cu amplifuri pe care scrie orange si sunt portocalii...

a urmat un soundcheck interminabil... am inceput sa huiduim, sa injuram... prea lung... primele note din Ecstasy of Gold le-am auzit la 9 si 10 minute... si de aici ceea ce a urmat este putin ceata... pe Creeping Death de abia m-am incalzit dar de aici incolo am innebunit complet... am urlat fiecare vers de la fiecare bijuterie pe care au cantat-o... nu-mi venea sa cred ce auzeam... acordurile de la ...And justice for all... cum ma... n-au cantat-o live de ani de zile... un vis... si Whiplash nene cat de bestial poate sa sune live... The Four Horseman mi-a rupt gatul iar For Whom The Bell Tolls inca ramane foarte foarte sus in topul meu all time... la No Remorse a cam gresit Lars patternu de tobe pe inceput dar se scuza... inceputul de la One a fost absolut incredibil... cu ditamai petardele explodate si artificii in aer, artificii care au fost lansate si pe Enter Sandman de doua ori... asta e fost chiar de efect, nu ma asteptam... iar sfarsitul a fost un vis... am urlat versurile de la Seek And Destroy pana am simtit ca nu pot sa-mi mai misc corzile vocale...

legat de trupa... James mi-a reamintit de ce singura mea poza de pe blog este a lui... a vorbit din suflet la microfon, a fost intr-o forma maxima si mi-a placut mult faza cu mana cand se juca cu noi prin semne... a fost chiar geniala... Kirk si-a executat solo-urile cum numai el stie dar cateodata nu s-au auzit chiar foarte clar, trebuia chitara lui data un pic mai tare... Robert a rupt bassu ala in doua si a facut si o pirueta cu el in brate de nu-mi venea sa cred... Lars a fost decent dar mi se pare ca nu mai are energia pe care o avea inainte... e pur si simplu parerea mea...

legat de organizare... numai injuraturi... pe langa faptul ca mi-au rupt biletul, nu s-au gandit sa vanda si ei pelerine la intrare sau sa puna scena un pic mai sus, au dat-o in bara rau de tot cu panourile de afisare... a fost un display imens deasupra scenei si doua mai mici in laterale... nici unu n-a functionat cum trebuie... ala din stanga pe 2 melodii a afisat o dunga verde, apoi a mers
o melodie si dupa aia i-a disparut un dreptunghi... dupa aia s-a facut alb-negru... ala din dreapta a avut tot timpul un dreptunghi lipsa, iar ala central s-a facut si el alb-negru pentru o perioada scurta, sau avea alte nuante decat celelalte... display-ul din dreapta era stricat de cand am ajuns noi acolo la 6... in 3 ore nici macar n-au incercat sa-i faca ceva... rusine Emagic... rusine mare... iar bauturile... un pahar de orice costa 2 jetoane, adica 50.000... am preferat sa mor de sete decat sa dau 50.000 pe un pahar de apa... si de ce dracu vinzi jetoane cate 1 daca orice te costa 2 ? si de ce pe bratarile puse pe maini scria Bestfest ??? asta chiar nu o s-o inteleg niciodata... pana si jetoanele erau identice... reciclare nu ? rusine Emagic... si iesirea de pe stadion... ne-a luat 45 de minute sa ajungem pe strada... rusine

cand sa iesim m-am reintalnit cu iulia si i-am zis ceva si face: “tu nu vezi cat esti de ragusit ?”... si zice si ea care a stat la vreo 3 metri de mine si cristi: “te auzeam noi cum cantai...”...

legat de playlist, a fost absolut perfect... numai piese vechi, chiar si cateva raritati... cand am vazut ca acordeaza chitara acustica eram sigur ca or sa cante si Unforgiven dar nu stiu ce s-a intamplat cu chitara aia ca n-au mai folosit-o pana la urma... ar fi mers si un Orion, dar deh... nu poti sa le ai pe toate intr-un concert de 2 ore si ceva...

dupa concert singura solutie de ajuns acasa a fost by foot... uzi si incalziti, mers pe jos 3 statii de metrou la 1 noaptea... totul meritat

a venit si ziua de 19... a doua zi a festivalului artmania de la sibiu...

am plecat la 9:42 din bucuresti si am ajuns in sibiu pe la 3 jumate... bine ca mi-am luat cu mine o carte sa am ce face in tren atata timp... vreme frumoasa, oameni linistiti in compartiment, perfect pentru lectura...

ajuns in sibiu am mancat repede ceva si am inceput sa caut strazile de pe harta trasa la imprimanta mototolita in buzunar... se ivea o problema... ce naiba sa fac cu cartea ca nu o sa ma lase aia cu ea la concert si chiar daca ma lasau, ce faceam cu ea inauntru ? solutia mi-a venit imediat... am ascuns-o pe o strada relativ pustie sub o piatra si am zis ca o iau cand ma intorc...

am ajuns si la locatie... sute de tricouri negre care mancau sandvisuri si beau bere... am intrat cand tocmai incepeau sa cante unii... pe bilet scria ca vor fi 6 formatii... am inteles ca unii nu mai vin ca solistu a ales sa vina cu masina in sibiu si e blocat in trafic... cat de prost sa fii...

primii care au cantat au fost Avatar... stiu asta pentru ca s-au prezentat, ca altfel naiba stia cine sunt... cu un sunet slab spre foarte slab mi-au lasat o impresie de rahat si sper sa nu mai aud de ei cata viata oi trai

au urmat apoi Negura Bunget... cu toate ca nu ascultasem absolut nimic de la ei inainte de concert si nici nu sunt genul meu, mi-au lasat o impresie foarte placuta... cu voce placuta, cu grohaieli, cu 2 tobe, cu solo de tobe, cu ciocane care bateau toaca, cu pletele lor... frumos

dupa asta urma Leave’s Eyes... stiam ca n-o sa-mi placa prea mult, dar nici la ce-a fost nu ma asteptam... saraca Liv Kristine s-a stricat de tot... imi pare sincer rau pentru ea... cum poti sa ajungi de la Velvet Darkness They Fear la a canta dance-gothic unor pustoaice de 12-14 ani n-o sa inteleg niciodata... cu un sunet mediocru spre prost au ridicat mainile in aer fetitelor si mamicilor din sala... am plecat din cort dupa 2 melodii ca nu am putut sa mai rezist...

am mancat o pizza (cu numele) inghetata (cica incalzita) pe genunchi si m-am intors in cort ca cica urmau Atrocity... nici de la astia nu ascultasem nimic inainte da parca stiam ca sunt un fel de death metal sau ceva... si numele suna bine... cand sa apara pe scena, surpriza... aceeasi formatie... bah nene... aceeasi instrumentisti, backing vocalu de la Leave’s Eyes a devenit vocal pentru Atrocity si Liv Kristine s-a dus mai in spate sa cante pe fundal... a urmat inca un dezastru... practic baietii astia sunt aceeasi formatie si au cantat per total 3 ore... halal festival de metal... au cantat vreo 6 coveruri dupa Duran Duran, A-Ha, Depeche Mode, Visage... wtf... cum poti sa ai doi chitaristi pe scena si sa nu canti nici un solo... bah nici unul... nu mai scriu nimic ca imi vin nervii iar... si a trebuit sa stau la prostii astia in picioare ca sa-mi tin loc pentru ce urma...

foarte tare mi s-a parut faptul ca Negura Bunget si-au ridicat un poster in spatele scenei cand au cantat si n-a fost dat jos la Leave’s Eyes si Atrocity... ei, acuma, in sound-check-ul de vreo 20 minute baietii au incercat sa ridice un poster imens cu Gamma Ray insa n-au reusit sa-l urce decat pana la jumatea posterului deja existent acolo... astfel ca a ramas cate ceva din fiecare... Negura Gamma Ray :D... sunt convins ca nu a fost intentionata treaba, da mi-a placut...

eram cam la un metru de scena, ultra central si strigam in cor cu toti: Ga-ma-ray, Ga-ma-ray... si incepe sa se auda pe fundal intr-ul lor specific Welcome... din prima secunda in care au intrat pe scena s-a schimbat totul... de la imbracaminte, chitari, expresiile fetelor, totul urla a metal adevarat... cu un sunet bun spre foarte bun si un Kai Hansen imbatranit dar in forma maxima au cantat vreo 1h45 intr-un stil inconfundabil si absolut impecabil... profesionisti adevarati... sa fii la cativa metri de Kai si sa te uiti in ochii lui cand iti canta Ride The Sky este o experienta de neuitat... cunosteam refrenele absolut tuturor melodiilor si jumate din ele le stiam integral pe de rost, astfel ca am cantat pana cand nu am mai avut voce... New World Order, Ride The Sky, I Want Out m-au epuizat complet... iar pe Heavy Metal Universe ne-am distrat cu Kai care ne-a impartit in grupe si ne-a pus sa cantam refrenul la comanda lui... si ce solo-uri au cantat si el si Henjo... si bassistu cu solo-ul de la bis... foarte frumos... hai sa incerc un playlist din memorie:

Welcome
Into The Storm
I Want Out
Heaven Can Wait
New World Order
Fight
The Silence
Empress
Land Of The Free
Rebellion In Dreamland
Ride The Sky
Heavy Metal Universe
Somewhere Out In Space
Valley Of The Kings
Send Me A Sign

per total e un playlist destul de bun, cu toate ca lipsesc niste melodii foarte bune ca Armageddon, Gardens of the Sinner, Heading for Tomorrow sau Lust for Life... dar la cat i-am vazut de uimiti de reactia noastra sigur se vor intoarce curand...

concluzia... o zi de festival salvata de o trupa atat de buna incat a sters din memorie monstruozitatile de inaintea ei... si legat de Gamma Ray... numai respect, din toate punctele de vedere, pentru absolut tot ce fac si au facut in muzica si daca se vor intoarce de 100 de ori in romania, de 100 ori voi merge sa-i vad...

dupa concert m-am intalnit iar cu Serj si am stat cu el si niste amici ai lui pe langa cetatea din Sibiu asteptam sa treaca timpu pana pleca trenu... am fost si mi-am recuperat si cartea :D... am dormit chinuit in tren si spre dimineata s-a facut un frig in el de tremuram din toate incheieturile... si inca o chestie... de la brasov la bucuresti am dormit incontinuu si n-am mai inghitit, astfel ca m-am trezit si vedeam lumea din jurul meu ca vorbeste si eu nu auzeam nimic... mi-au trebuit cateva secunde sa-mi dau seama ce-am patit si inca vreo ora sa-si revina timpanele...

au cantat asa cum scria pe bilet... unplugged... si nu e genul meu... nu e muzica de ascultat stand in picioare peste 2 ore... probabil ar fi mers mult mai bine daca stateam confortabil intr-un fotoliu si puteam sa ma bucur doar de muzica... cu amigdalita si gauri in fund e greu sa ai chef de orice, mai ales de un concert ca asta... n-a mers aseara

nu am ascultat foarte mult din anathema pana la concert, stiam cateva melodii care imi placeau foarte mult... lost control, anyone anywhere, hope, feel si fragile dreams. au cantat shroud of false superb si cand ma asteptam sa continue cu fragile dreams am auzit pianu de la lost control. foarte frumos. fara chitara electrica sau macar un bass era greu sa-mi placa melodia dar a salvat-o sfarsitul, solo-ul de violoncel mergand la inima. au cantat si hope spre final, dar au facut-o praf. duncan patterson o canta de zeci de ori mai bine cu noua lui formatie, probabil eu cand am cumparat biletul ma asteptam la un antimatter unplugged... asta e...

m-as lua si de public... de taranii care strigau incontinuu la ei, da ce sa-i faci... a fost atat de unplugged si de simplu sunetul incat imi auzeam si respiratia... daca incercai sa fredonezi ceva se uitau cei din jur la tine... pana mea, se auzeau si masinile care treceau pe strada... si era cald ca naiba...

cum a zis-o si danny... this was not a fucking rock concert... si pacat ca n-a fost

Deci la ora 18:20 eram acolo... pe bilet scria ca intrarea se face incepand cu ora 18, concertul incepand la 19... totusi, “traim in romania, si asta ne ocupa tot timpul” nu ? Am stat o ora in frig si in meleul format in fata usii – atentie: a se observa singularul – o usa de 90 cm latime, pe care trebuiau sa intre vreo 2-3000 de oameni...

Partea buna a fost ca am auzit tot felul de discutii de prin jur... gen:

• “mi-am dat intalnire cu unu de pe forum pe care nu-l cunosc, si-l intreb cum o sa-l recunosc... si el zice ca o sa fie imbracat in negru si cu bocanci... duuh... tu si inca 3000 de oameni...”
• “mai bine ne chemau in parc, ne dadeau vata pe bat si acadele din alea mari rotunde si nu mai comenta nimeni...”
• “bah, o fi voie cu aparate foto ? ca ziceau ca daca sunt de amatori e ok... da am auzit ca pe unu cu 6mp nu l-au lasat... si pe al meu scrie tot 6... are careva un marker ?”
• “baaaaai !... ce-ai ma, ai uitat biletu ? nu, am avut impresia ca scrie maiden pe el”
• “am lasat bilet pe motor: nu furati, ca vin cu gasca”
• “bah unii la mine in camin au aruncat un frigider de la etaju 4, s-au uitat la el cum cade, s-au ofticat ca n-a facut destul zgomot, s-au dus jos dupa el, l-au carat pana la ultimu etaj si l-au aruncat iar...”

Am intrat si in sala... mi-am gasit loc exact ca la Muse, pe gardul care inconjoara inginerii de sunet si lumini... anyway... daca in fata ta sunt sunt doi tipi imensi cu casti pe urechi si o mie de butoane in fata pe care scrie “Die Apokalyptische Reiter” si “Death Metal Finland Crew” inseamna ca ai nimerit la concertu care trebuie...

Din trupa de deschidere am auzit doar o melodie, ceea ce nu e admisibil din moment ce vina a fost a organizatorilor... dar anyway... bagi pula in organizatori si taci... Frozen Dusk se intitulau respectivii, n-am auzit in viata mea de ei, tipa era imbracata chiar frumos si avea si voce, era soprana, dar tipu de la chitara ziceai ca e ala de la vacanta mare... cu “sa moara mama”... nu stiu cum ii zice... frankfurt parca... si imi venea sa rad cand il vedeam cum canta la chitara... au plecat repede... zice tipa: “asta e ultima melodie” si in sala... YEEEAAAH... imi aduce aminte de Saaaaaandarstooorm....

La 20:25 a inceput magnificul... la o trupa normala, se baga un nor de fum pe scena si ii vezi repede cum intra pe scena, isi iau locurile instant si baga un acord de te dau pe spate... la Haggard mai greu... vreo 10 secunde tot au intrat... pierdeai sirul daca incercai sa numeri... ce-mi aduc eu aminte... 2 chitaristi dintre care unul si vocal, 2 tobosari, pianist, basist, 2 la vioara, oboi, soprana, tenor si flaut... cred ca atat... 12 oameni... numa bine :D

Asis a vorbit romaneste, a cantat in engleza, nemteste si italiana... a facut intro-uri pentru toate melodiile... si-au cerut scuze ca n-au venit anul trecut cum au promis... legat de sunet... s-a auzit perfect... deci perfect... si acuma imaginati-va... au avut 3 microfoane, 2 tobe si o gramada de alte instrumente de reglat... si toate s-au auzit perfect... nici una mai incet, nici una mai tare... nota 10

Din ce imi aduc eu aminte, au cantat urmatoarele:

The Day As Heaven Wept
Origin Of A Crystal Soul
The Observer
All’Innizio E La Morte
Prophecy Fulfilled
And The Dark Night Entered
In A Fullmoon Procession
Prologue (de pe albumu nou care nu exista inca)
Herr Manelig
Eppur Si Muove
Per Aspera Ad Astra
Awaking The Centuries

asta inseamna aproape toata discografia lor... imi pare rau ca n-au cantat De La Morte Noir... in rest nu am ce sa le reprosez... pianul pe The Observer si Awaiking The Centuries, soprana pe Herr Manelig si Per Aspera Ad Astra, tobele pe Eppur si Muove, chitara pe Awaiking The Centuries... toate au fost perfecte

nu mi-am inchipuit niciodata ca o trupa atat de complexa poate sa sune atat de corect live... cand mi-am luat biletul eram convins ca o sa fie o mare dezamagire, si ca o sa-mi stric toata parerea despre ei... insa ce-a fost aseara este mai presus de orice cuvinte... perfect e un cuvant prea mic...

pe primele acorduri de la Herr Manelig sala a innebunit, de abia se mai auzeau ei de aplauze, iar pe Awaiking The Centuries deja cantam noi mai tare ca ei... dupa fiecare melodie Asis ramanea asa perplex, se uita la noi si zicea: “we knew there were haggard fans in romania, but we didn’t expect this... mersi !”... eu: “mersi tie bah... ca nici noi nu ne-am gandit ca o sa cantati asa bine”... mi-a placut cum a introdus melodiile... “the next one is about a great man... Galileo Galilei... we move on from a great man to another... he is known as Michel Nostradamus... sau... “did you see her fly ? this one is about witch burning...”

dupa vreo ora de cantat zice: “this is our last 2 songs... really”... da... doua melodii in 20 de minute :D... si la bis Awaiking The Centuries de inca 10... au cantat 1:45 dupa ceasul meu, dar se poate foarte bine sa fi fost doar o secunda in timpul meu... i-am aplaudat vreo 2 minute pentru bis... nu imi mai simteam mainile, dar nu ma opream... toti strigam dupa ei... a intrat Asis primul pe scena, si a inceput sa prezinte formatia... asta a durat 5 minute :D:D:D...

sfarsitul a fost demential... Awaiking The Centuries e melodia perfecta pentru sfarsit... toata lumea stia versurile, aplaudau pe pian... iar sfarsitul... cu toate chitarile la maxim, tobele din plin, toate instrumentele cantand... e sfarsitul perfect...

m-a impresionat soprana, se auzea perfect... la fel si Asis... cea mai frumoasa grohaiala... fara el n-ar exista haggard... m-a facut sa rad tipu de la al doilea set de tobe... avea niste talere imense si se plimba cu ele pe scena si dadea cate un gong :D

cand au plecat de pe scena am ramas cu un zambet sincer pe fata, nu puteam sa ma gandesc la nimic, decat la cat de frumos a fost... chiar n-as fi putut sa doresc mai mult de atat...

pe la 23 au intrat si Amorphis, in forta, cu chitarile la maxim... ce mai conteaza... dupa Haggard nu a mai existat nimic... sunt convins ca ei au cantat perfect, dar pe mine nu m-au mai miscat din loc... am recunoscut un Against Widows si un The Smoke... dar in rest nu stiam nici o melodie...

mi-a placut cand se jucau cu rifuri si au bagat un Master of Puppets si un Paranoid scurt... sunetu a fost foarte bun si la ei, mai tare decat la haggard, si cu microfonu mai prost reglat... lumea din fata inca se mai zbatea pe melodiile lor, iar pe My Kantele a sarit toata sala in sus...

a... si sfarsitul da... sfarsitul a fost Black Winter Day, bineinteles... asta chiar mi-a placut muuult... au cantat-o perfect...

afara ningea :D... un ger de neinchipuit, noi toti transpirati... au urmat negocierile intre noi, care merge unde, cine imparte taxiul cu cine... la 1 jumate eram acasa...

in concluzie: NOTA 10+++++ PENTRU TOT CE INSEAMNA HAGGARD, a fost un concert la fel de bun ca Apocalyptica acu 2 ani, daca nu chiar mai bun...