uof... lucrez la un proiect în care vreau să folosesc intens microprocesorul realizat pentru licenţă...

vineri am descoperit un bug... în timpul rulării unui program mai complicat,  se bloca aleator, doar câteodată şi după perioade mari de timp de rulare... bineînţeles, un bug care apare aleator este cel mai criminal... plus că îmi venea să plâng de nervi că nu-mi mergea copilul...

am descoperit că problema dispărea dacă nu mai foloseam sistemul de întreruperi... ştiam de mult că e ceva putred pe acolo, dar credeam că rezolvasem toate problemele... totuşi, chiar ştiind ce cauzează problema n-am fost în stare să-i dau de cap aşa uşor... sistemul de întreruperi e printre cele mai complexe module din procesor şi e comandat şi comandă la rândul său toate modulele de control al execuţiei... crimă...

singura soluţie a fost să-l bag cu totul în modelsim... ceea ce nu a fost uşor că are zeci de mii de pini şi o grămadă de semnale de generat / analizat... totuşi, după muuuuuultă muncă şi analiză de semnale, am descoperit problema... o instrucţiune de salt durează doi ciclii maşină la mine... chiar şi la salturile necondiţionate, că după ce actualizezi pc-ul trebuie să mai aştepţi un ciclu până îţi vine codul instrucţiunii de la memoria de program... eu mă gândisem la toate hazardele posibile generate de o cerere de întrerupere care vine chiar în ciclul ăla maşină de înainte de salt, dar se pare că nu mi-am dat seama de unul... exista un caz în care procesorul intra în rutina de deservire a întreruperii şi băga în stivă o adresă de revenire care nu era încă disponibilă... şi asta se întâmpla foarte rar, doar când se cererea de întrerupere venea exact în al doilea ciclu maşină corespunzător unei instrucţiuni de salt... şi asta am văzut de Aici, după vreo două ore de studiat zeci de ecrane asemănătoare...

zona din schemă cu problemă e cea din poza de  sus, în care trebuia să mai adaug un fir la poarta de comandă a semnalului IRQ_EXECUTE... în poză e schema defectă...

acum mă chinui să fac un asamblor automat pentru procesor, să nu mai stau să calculez de mână coduri de instrucţiuni şi adrese că la un program mai mare devine imposibil...

so, practic eu vreau să scriu Asamblare într-un editor de text şi programul meu să scoată Cod maşină şi să-l trimită în procesor... actually, pozele astea chiar sunt pe bune, that is real assembly machine code for my baby savage, făcut manual pentru testare :D

well, good luck with that... tocmai ce-am downloadat Visual C++ 2005 Express... habar n-aveam că e free, eu lucram cu vechitura aia de VC++ 6.0 care nici n-avea clasele noi de stringuri...

când toate fetele care ţi s-au părut superbe în facultate se strâng într-o singură cameră de cămin lângă tine... când poţi lejer alcătui un miss univers din fete care sunt la câţiva metri de tine şi când bei prea mult... roşul nu se spală...

şi reîntâlnirea cu foştii colegi de la A, de la G... şi bancurile lui Alin... şi cântatu pe Wish You Were Here...

şi vodka... “ia gheorghe de aici” / “ce e ?” / “suc de mere... cu vodka” – asta de la 3 persoane diferite...

la mulţi ani voi două...

şi visele de după... buzele roşii... iar nu o să-mi revin două zile...

şi cum se leagă totul în melodia superbă pe care am descoperit-o chiar ieri dimineaţă...

Tiarra – Ielele

Se mişcă pădurea cu foşnetul aiurea
Aprinde luna, ascultă furtuna
Şi vântul în zbor prin părul lor
Noaptea tăcută paşii le frământă

Sunt ielele, ielele, nebunele
Sunt ielele, ielele, nebunele

Şi trupurile lor pe pământul gol
În iureşul jocului, la lumina focului
Se mişcă pădurea cu foşnetul aiurea
Aprinde luna, ascultă furtuna

Sunt ielele, ielele, nebunele
Sunt ielele, ielele, nebunele

Ca prin vis te cheamă la ele
Nu te uita în ochii lor
În mintea ta te îndeamnă la uitare
Nu te lăsa cuprins de visare

Paşii lor în noapte se-aud printre şoapte
Umbrele lor se coboară uşor
Se pierd în zare, rămân doar lacrimi amare
În urma lor te topeşti de dor

ce voce are Anda...

chiar când credeam că am trecut peste ei, m-a lovit încă o obsesie... nu ştiu cum de nu am ascultat capodopera asta până acum... o melodie epică în adevăratul sens al cuvântului, cu peste zece minute în lungime şi atâtea schimbări de ritm de nici nu pot să le număr... de fapt ştiu cum de nu am ascultat-o... nu puteam să trec de Testament :D

Trooper – O Viaţă Este Prea Mult

Partea I

Şi ce dacă gânduri nu mai am,
Şi ce dacă timpul s-a oprit în mintea mea,
Şi ce dacă-ncerc să mă ascund... (nu pot)
Să te găsesc, să te privesc şi să te uit...

Şi nu mai pot aşa, alerg în lumea ta... da
Pentru fiecare zi, pentru anii care vin,
Pentru visul meu de-a şti că pot zbura,
Focuri se aprind pe cer, singur mă ridic spre el,
Aripi cresc din soare – pot zbura.

Lumea fără tine nu o vreau,
Printre cărţi, o ghicitoare-mi spune totul clar:
“N-ai s-o ai pentru că ai sa mori
Şi nu te poţi ascunde, se va sfârşi în zori...”

Şi nu mai pot aşa, alerg în lumea ta... da
Pentru fiecare zi, pentru anii care vin,
Pentru visul meu de-a şti că pot zbura,
Focuri se aprind pe cer, singur mă ridic spre el,
Aripi cresc din soare – pot zbura.

Partea a II-a

Stau singur, m-ascund, privesc în trecut,
Gânduri se scurg, în noroi le arunc,
E noapte şi ger, în mine – furtună,
Ştiu că de azi n-am să mai văd lumină...
Dar pe tine nu te uit.

În stele te văd, (tu eşti) eşti ca o lumină,
Aş vrea să te simt un minut lângă mine.
Nu ai să ştii (de ce) pe unde-am plecat,
În ce ploi am urcat, din ce ploi am picat...
Dar pe tine nu te uit.

Mai dă-mi doar o zi şi tot se va sfârşi,
Mai dă-mi un sărut, apoi am să te uit
O ultimă seară – ce moarte genială!
Un ultim răspuns în gând ai să-l auzi.

Partea a III-a

Priviri se-agaţă-ncet de noi,
Priviri mă trag ca un pietroi şi simt – e în zadar.
Când vântul şopteşte c-ai plecat,
Pentr-o secundă mor şi iarăşi vin să te găsesc.

Dacă mâine n-aş mai fi,
Oare îţi vei aminti
Tot ce-a fost cu noi odată.
Dacă mâine, poate,
Am să plec în şoapte,
Tu vei fi la fel ca azi.

Când am aflat că pentru voi
În viaţă a face rău este un scop, mai bine plec.
În cer am pierdut ce am iubit,
În cer am să caut liniştit acum sufletul tău.

Dacă mâine n-aş mai fi,
Oare îţi vei aminti
Tot ce-a fost cu noi odată.
Dacă mâine, poate,
Am să plec în şoapte,
Tu vei fi la fel ca azi.

Partea a IV-a

A mai trecut o zi, departe eşti mereu,
Cât de mult mi-e dor s-aud un gând al tău,
Nu pot să exist fără iubirea ta,
Simt în suflet şi mi-e greu atingerea.

E scris în stele tu să fii cu mine
În viaţa asta scurtă şi străină,
Şi-n fiecare zi de-apoi, în rai vom fi tot doi,
Şi-n fiecare zi de-apoi vom fi tot noi...

O viaţă este prea mult pentru un minut de moarte...
O viaţă este prea mult...

singurul mic minus al acestei melodii este că are prea puţine solo-uri... adică vezi melodii epice de referinţă (Armageddon, Keeper of the Seven Keys sau Halloween) care au un milion de solo-uri în ele :D... dar în rest, numai de bine...

Apocalyptica – Inquisition Symphony

una din melodiile mele all-time favourite, după cum am declarat cu mult timp în urmă... m-a re-obsedat zilele astea :)...

ciupitul corzilor de la început, min 1:37 (cu 2:54), secundele 3:32-3:35 şi tobele la final... o capodoperă...

aşa îmi aminteşte de concertul din 2006, care a fost fantastic... printre cele mai bune din toate la câte am fost... de vis... ce rău îmi pare că nu n-am scris recenzie atunci, că merita...

ultima obsesie vine tot de la Trooper... care pe zi ce trece îmi plac tot mai mult...

Trooper – Testament

De-ar fi lacrimi, foc de lacrimi
Ce cad în jurul tău,
De-ar fi visul, tot ce înseamnă
Ochi de jar în gândul tău.

De-ar fi lacrimi, cer de lacrimi
Şi totul este rău
Am să caut lumea toată,
Să strig în locul tău

nu-mi place în mod deosebit intro-ul, dar partea care începe de la minutul 1:15 este superbă... ce perfect merge vocea... bravo Coiot...

solo-ul dintre versuri (min 1:38) şi cel de după (min 2:28) sunt geniale... mai ales partea de la începutul celui de-al doilea care mi se pare perfectă... bravo Laurenţiu, bravo Balaur... de abia aştept concertul...